Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Brexit a început în ritm de vals cu Merkel, May și Hollande

merkel_may.jpg

Angela Merkel și Theresa May
Angela Merkel a primit-o cu căldură pe Theresa May în prima ei vizită în străinătate în calitate de premier
Image source: 
www.telegraph.co.uk

Prim ministrul Marii Britanii, Theresa May, va beneficia deocamdată de răbdarea principalilor parteneri din Uniunea Europeană cu privire la Brexit - ieșirea din UE pentru care a optat electoratul britanic în referendumul din 23 iunie, dar concesiile făcute de Franța și Germania nu vor include un rabat de la principiul libertății de mișcare, au avertizat-o președintele Francois Hollande și cancelara Angela Merkel pe lidera britanică.

Primul turneu în străinătate în calitate de premier al Theresei May a dus-o în mod firesc în cele mai importante capitale europene: mai întâi la Berlin și apoi la Paris pentru o primă luare de contact cu principalii actori în UE: Merkel și Hollande.

Cu această ocazie May a anunțat pentru prima oară în mod oficial că nu va depune în 2016 notificarea în temeiul articolului 50 al Tratatului UE de la Lisabona prin care se declanșează procesul de părăsire a UE după negocieri care durează doi ani. 

Merkel a dat dovadă de înțelegere pentru decizia omoloagei sale britanice, spunând însă că trebuie precizat calendarul negocierilor, în schimb Hollande a fost mult mai tranșant: "Cu cât mai repede, cu cât mai bine" a declarat președintele Franței despre depunerea notificării în temeiul art. 50.

May argumentează faptul că trebuie stabilite mai întâi obiectivele și principiile negocierii înainte de declanșarea oficială a procedurii de părăsire a UE, în timp ce Hollande și Merkel au spus că nu pot avea loc negocieri decât după depunerea notiicării.

În chestiunea calendarului intră în calcul în mod inevitabil și chestiuni de politică internă. May dorește ca apele să se limpezească la numai o lună după referendumul în care electoratul a votat în proporție de 52% în favoarea ieșirii din UE și care a dus la demisia premierului David Cameron din fruntea Partidului Conservator și apoi a guvernului și înlocuirea sa cu May.

Noul premier a spus "Brexit înseamnă Breixt și trebuie să facem un succes din asta", dar acum trebuie să definească ce înseamnă succes, evaluând și raportul de forțe din Partidul Conservator între cei ca ea, care au făcut campanie pentru rămânerea în UE, și cei care au sprijinit Brexit.

May are timpul de partea sa în condițiile în care nu este obligată să se prezinte în fața urnelor în următorii patru ani, iar Partidul Laburist de opoziție este în plin război civil, fiind în curs de alegere a liderului partidului după numai un an.

Merkel și Hollande nu au acest lux: în Franța au loc alegeri prezidențiale și parlamentare în 2017, iar în Germania alegeri parlamentare în luna septembrie a aceluiași an. 

Hollande este unul dintre cei mai impopulari președinți din istoria de aproape 60 de ani a celei de-a cincea Republici Franceze, iar Merkel, după 11 ani la putere, face față unei puternice contestări, mai ales după valul de refugiați majoritatea musulmani - peste un milion - care au ajuns în Germania în 2015.

Considerente bilaterale

Ambii au de făcut față unor partide eurosceptice - Frontul Național și respectiv Alternativa pentru Germania - iar o atitudine percepută ca exagerat de concesivă față de Marea Britanie în negocerile de părăsire a UE le-ar putea fragiliza poziția electorală și așa destul de șubredă.

În plus, mai ales Hollande nu dorește ca exemplul Brexit să-i inspire și pe alții în Europa și atunci o atitudine instransigentă, poate chiar punitivă, poate fi poziția de început a liderului francez, care a spus-o răspicat: Marea Britanie nu poate avea acces la piața unică dacă nu acceptă principiul libertății de mișcare a persoanelor.

Pentru May acceptarea unei astfel de reciprocități este extrem de dificilă, deoarece votul din 23 iunie a fost determinat în bună măsură de opoziția unei mari părți a electoratului față de migrația liberă din UE. 

Există însă și particularități bilaterale în această relație trilaterală: Franța și Germania reprezintă motorul UE și adeseori acționează sincronizat. 

Germania și Marea Britanie împărtășesc o atitudine mai favorabilă pieței libere, mai ales în optica actualelor două lidere ale celor două țări.

Franța și Marea Britanie sunt singurele puteri militare nucleare actualmente membre ale UE și cu drept de veto în Consiliul de Securitate și cum problema terorismului, mai ales de inspirație islamistă, este o chestiune la ordinea zilei pentru cele două țări, este probabil ca relația militară și de securitate bilaterală va rămâne o prioritate.

Desigur că UE mai are alte 25 de state membre, între care și România, care vor avea un cuvânt de spus, iar premierul May se va întâlni cu liderii tuturor acestor țări, dar influența Germaniei și Franței va rămâne în mod inevitabil extrem de imprtantă, dacă nu hotărâtoare.

Contactul inițial post-referendum între liderii Marii Britanii, Franței și Germaniei a avut loc și acum Brexit poate începe să devină o realitate, deocamdată însă mai degrabă ăn pas de vals.