Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Exclusiv RFI: Mass media îi pot ajuta pe teroriști să răspândească frica

Cât de sănătos este felul în care presa tratează știrile privind atentatele? Dându-le prea multă atenție și difuzând imaginile în buclă, mass media devin principalul canal de comunicare al teroriștilor, ajutându-i să-și desăvârșească opera și să răspândească frica, spune Laurent Bigot, fost șef adjunct al serviciului Africa Vest în Ministerul de Externe de la Paris. Într-un articol în Le Monde, fostul diplomat, actualmente profesor de științe politice și cronicar al cotidianului francez, acuză presa și comentatorii politici sau militari din platouri că profită de pe urma atentatelor, unii făcând audiență, alții obținând capital de imagine. Acesta le propune jurnaliștilor să invite în studiouri oameni care vorbesc mai mult de pace și mai puțin de război. 

Am scris acest articol... este un strigăt, practic, pentru că mă uitam la un post de televiziune de știri care acoperea atentatul de la Nisa și am fost șocat de indecența jurnaliștilor și a oamenilor politici, de reacțiile lor. Așa că m-am așezat la computer și am scris acest articol care vine din inimă.

 

Ce v-a șocat cel mai mult?

 

În primul rând m-a șocat, în ceea ce îi privește pe jurnaliști, lipsa totală de reținere, un voyeurism nesănătos, se difuzează imagini în buclă, sunt invitați în platou experți care vorbesc despre un subiect fără să se știe nimic. În momentul în care se discuta despre Atentatul de la Nisa, nimeni nu știa ce s-a întâmplat, dar cu toate acestea erau experți care discutau despre organizația Stat Islamic, terorismul islamist. Se răspândește frica, se face muncă de comunicare pentru teroriști. Îi ajutăm pe teroriști să răspândească frica. Apoi, la oamenii politici m-a șocat lipsa unor puncte de vedere evoluate. Au reacții războinice care fac apel la răzbunare, ei desemnează un adversar. În acest fel, oamenii politici își fac viața mai ușoară: adică, în momentul în care ai desemnat un adversar, tu nu mai ești responsabil de nimic, ci dușmanul tău. Este vina lui și numai a lui mereu, mereu și mereu. Politicienii evită să-și asume responsabilități în ceea ce privește terorismul pentru că și ei au o responsabilitate în acest subiect. Normal că participând la război în alte teritorii nu faci decât să-l aduci în teritoriul tău. Apoi, vorbind despre terorism, politicienii evită să vorbească despre celelalte subiecte care îi intersează pe francezi: șomajul, insecuritatea, violența îndreptată împotriva femeilor...

 

Ati scris că jurnaliștii invită experți în război și nu experți ai păcii. Care este alternativa acestor analiști?

 

Când spun experți în război, mă refer la faptul că sunt invitați mereu în platou foști polițiști, foști militari sau specialiști în Statul Islamic care vă descriu cu lux de amănunte atrocitățile pe care le comit teroriștii, dar nu e niciodată unul, unul măcar care să spună care e soluția pentru a avea rezultate, ce putem face... sau spun pur și simplu că soluția este să bombardezi. Cred că ar trebui să ascultăm vocile care spun că niciodată terorismul nu este ceva spontan, că apare ca reacție la o frustrare. Toată lumea uită cum a apărut Statul Islamic. A fost o reacție la guvernul irakian al lui Maliki (Nouri Al-Maliki, fost premier irakian) care îi persecuta pe suniți. Și cine susținea acest guvern? Americanii.

La fel cu Osama Bin Laden. Cine l-a creat pe Bin Landen? Americanii în momentul în care Afganistanul era invadat de ruși. Apoi propria lor creatură le-a scăpat din mână. Așadar, propria noastră cultură războinică creează în prima fază terorismul. Terorismul nu e niciodată spontan, el vine ca o reacție împotriva unei frustrări. De fiecare dată când vorbim despre un grup terorist, ar trebui să ne întoarcem la originile sale și să vorbim despre cum a apărut, ce frustrări au dus la apariția lui. Aici trebuie să lucrăm și aici avem nevoie de intelectuali musulmani pentru că în acest moment, grupurile teroriste din lume au mai degrabă inspirație musulmană. Avem nevoie de mărturii ale oamenilor care locuiesc în zonele astea pentru a înțelege care este cea mai bună cale de a reduce frustrarea și a opri tinerii să mearga și să îngroașe rândurile Statului Islamic, ale AQMI (Al-Qaida în Magrebul Islamic) sau Al-Qaida. Recunosc că e un subiect complex și dificil de exprimat într-un platou de televiziune.

 

Poate că nu... Tânăra Malala, supraviețuitoare a talibanilor din Pakistan, spune același lucru...

 

Când l-a  cunoscut pe Barak Obama, ea a spus: nu mai luptați împotriva teroriștilor făcând război, ci dezvoltând educația și instruirea. Sunt și teroriști cu un nivel de instruire și educație foarte bun, dar sigur vom reduce impactul terorismului dacă oamenii sunt educați, instruiți și au o perspectivă. Mă gândesc mereu la cuvintele unui călugăr budist pe care îl citez în acel articol care spune că terorismul este consecința indignării, fricii și a frustrării. Trebuie să lucrăm la acest subiect și să auzim voci diferite care întind mâna către ceilalți. Malala întinde mâna. Ea a supraviețuit și a scăpat de talibanii care au încercat să o omoare, au rănit-o grav, dar nu a murit și trăiește acum în Anglia, nu mai poate să se întoarcă în Pakistan. Ea susține și muncește pentru pace, nu pentru război. Noi, occidentalii, am mers la război în Irak, Afganistan și Siria împotriva terorismului și am văzut că nu funcționează. Aceaste țări sunt în foc și sânge și terorismul este încă prezent acolo. Războiul împotriva dușmanilor este util în caz de legitimă apărare, dar dacă nu avem decât asta ca soluție, înseamnă că lumea occidentală este pe cale să piardă lupta pentru valorile sale. Valorile pe care le apărăm sunt pacea, democrația și statul de drept. Nu războiul. Astea sunt valorile teroriștilor, ori azi noi vorbim ca teroriștii. Atunci când folosim războiul și forța, devenim teroristul cuiva.

Personal am o mare admirație pentru Nelson Mandela. Eu am cunoscut Africa de Sud în ultimii ani ai apartheidului și am văzut extraordinarul mesaj de pace pe care îl transmitea Nelson Mandela și, la vremea respectivă, înainte să fie ales președinte, nimeni nu credea că țara asta va rămâne stabilă. Toată lumea credea că va fi război între albi și negri, doar că Nelson Mandela a făcut două lucruri: în primul rând a iertat, imediat, ceea ce a permis ca violența să se atenueze considerabil în Africa de Sud și, apoi, a înțeles, iar eu citez acestă frază, că opresorul și opresatul aveau aceeași problemă, erau privați de umanitatea lor. Acest lucru se întâmplă și cu victimele terorismului, ele sunt private de umanitate, dar și teroriștii sunt privați de umanitate. Trebuie să cauți în inimile oamenilor ce poate lumina lumea, nu ce o poate întuneca. Oamenii vor spune că sunt utopic, poate, dar tot ceea ce știu este că soluția războiului este depășită, nu funcționează și trebuie să încercăm altceva.