Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


”Sacrificiile de acum 100 de ani au rămas în istoria comună româno-franceză”

Ministrul Apărării din Franța, Jean-Yves Le Drian, s-a aflat  luni și marți la București, unde a marcat printr-o ceremonie specială cei 100 de ani care s-au scurs de la intrarea României în primul război mondial, alături de Antantă. Marți, oaspetele a depus coroane de flori la monumentul din Parcul Cișmigiu al soldaților francezi care s-au sacrificat în Primul Război Mondial.

Iată alocuțiunea rostită de ministrul francez cu această ocazie:

Aniversăm astăzi fraternitatea de arme dintre națiunile noastre din timpul primului război mondial. Este important ca nicio amintire să nu se piardă și este datoria mea ca ministrul apărării de a evoca amintirea soldaților francezi și români care au luptat împreună aici. Vreau de asemenea să amintesc de suferințele îndurate de populația civilă din România în timpul acelor ani de război.

Un nume care rămâne în memoria comună a celor două țări ale noastre este cel al generalului Henri Berthelot, comandantul misiunii militare trimisă în România în 1916. Această misiune a fost cea mai importantă misiune primită de un francez în străinătate în timpul Marelui Război. Ofițer și general cu convingeri republicane înrădăcinate, el este din păcate încă puțin cunoscut astăzi în Franța. Dar în România el se bucură de statutul unui veritabil erou național, un fiu al patriei. Pentru el, care a avut onoarea de a deveni cetățean român, România a devenit cu adevărat o a doua patrie. Printre țăranii români el era cunoscut cu porecla de ”Papa Berthelot”, o dovadă a afecțiunii de care se bucura din partea poporului român.

Vreau să subliniez aici angajamentul său și al oamenilor lui alături de soldații români în urmă cu 100 de ani. A fost un general cu calități deosebite, care a ajuns în România în octombrie 1916. Era însoțit de specialiști indispensabili pentru a acorda ajutorul de care Armata română  avea mare nevoie. Trimis de către generalul Joffre, care i-a acordat toată încrederea, avea o misiune foarte clară din punct de vedere al obiectivelor, dar și foarte delicată din punct de vedere al punerii în aplicare. Era vorba despre reorganizarea Armatei române, greu încercate în luptele din vara și toamna anului 1916, care s-au încheiat cu căderea Bucureștiului în decembrie același an. Cifrele primelor luni de război stau mărturie: în 140 de zile de lupte, de la sfârșitul lunii august, armata română a înregistrat 50 000 de morți, 80 000 de răniți și 120 000 de prizonieri, dintr-un total de 840 000 de oameni care au luptat sub steagul românesc de la declanșarea ofensivei. Cu excepția diviziilor de munte, armata română era total dezorganizată.

În acea primă iarnă a prezenței franceze pe pământ românesc, chiar în vremea colindelor de Crăciun, și în timp ce sanitarii francezi se luptau cu îndârjire cu tifosul, care făcea ravagii atât în rândul populației civile cât și în rândul soldaților, generalul Berthelot știa că este implicat într-o cursă contra cronometru, pentru a îndeplini o misiune colosală: modernizarea armatei române, atât din punct de vedere al structurii cât și din punct de vedere al metodelor folosite în luptă. Trebuia să construiască o armată capabilă nu doar să reziste presiunii Imperiilor centrale și să câștige independența națională,  dar și o armată capabilă să continue lupta pe frontul de răsărit.

Propunând un plan strategic, pe care autoritățile române îl acceptă, Berthelot și Statul său Major pun la punct o cooperare în domeniul apărării care funcționează din plin începând cu primăvara anului 1917. Nu era vorba doar de formarea și pregătirea trupelor, ci și de a face față din punct de vedere logistic în toate domeniile: modernizarea transmisiunilor, a infanteriei, a  artileriei, a marinei, a aviației, piloții români și francezi luptând în cadrul acelorași escadrile.

Astfel vara anului 1917 marchează renașterea Armatei române. O dovadă este și această scrisoare de mulțumire adresată generalului Berthelot de către generalul Cantacuzino care comanda Divizia I de grenadieri în care se spune, printre altele: ”Vă asigurăm că, de acum înainte, de fiecare dată când vom striga Trăiască România! nu vom uita niciodată să strigăm și Trăiască Franța!

În sfârșit ofensiva se declanșează la 24 iulie 1917. Cele 26 de divizii românești reușesc să spargă frontul austro-ungar pe mai multe zeci de kilometri. A fost un an victorios, întrerupt însă din păcate de tulburările create de Revoluțiacomunistă din Rusia. Forțele germane declanșează o contraofensivă care se va sfărâma însă de determinarea celor 4100 de oameni ai Diviziei a 9-a românești, ajutați de artileria coordonată de un ofițer francez. Este vorba despre glorioasa bătălie de la Mărășești, care este întipărită pentru totdeauna în memoria poporului român. Această victorie a fost salutată la vremea respectivă de toată presa din țările aliate, iar orașul Mărășești a primit din partea președintelui Franței Crucea de Război, în 1921. Victoriile din vara anului 1917 sunt de asemenea o mărturie a reușitei misiunii franceze în România.

Așa cum arată biograful francez Michel Roussin, fost ministru, căruia îi mulțumesc că se află astăzi aici alături de noi, Berthelot datorează acest succes calităților sale de strateg și de diplomat, care i-au permis să dea cele mai bune sfaturi Statului major român și însuși Regelui Ferdinand , care se bucura de stima lui personală, ajutat și de prietenia pe care o purta Franței soția sa, Maria.

La sfârșitul lui 1917, după semnarea armistițiul de la Brest-Litovsk , când Rusia s-a retras din conflict, armatele române au semnat încetarea focului , misiunea franceză nu părăsește decât temporar teritoriul României. Când România reintră în război, în noiembrie 1918, Berthelot, care comanda armata Dunării, intră în sfârșit în Bucureștiul eliberat, în suita Regelui Ferdinand.

Așadar legăturile dintre Franța și România sunt vechi și unice. Ele au trecut împreună prin tulburările secolului trecut. În acest monument inaugurat în 1922, în prezența generalului Foch,  generalul Berthelor vedea în el un simbol și o promisiune. Europa traversează astăzi o criză majoră iar prezența noastră aici este simbolul forței prieteniei franco-române, a atașamentului Franței și guvernului său față de România. Este și o promisiune de a menține viu idealul european ai cărui garanți suntem. Trăiască România, trăiască Franța, Trăiască prietenia franco-română!