Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Accent pe istorie: Abdicarea lui Carol al II-lea - subtilități și gloanțe

carol.jpg

Regele Carol al II-lea
Image source: 
historia.ro

Astăzi punem accentul pe abdicarea regelui Carol al II-lea, de la 6 septembrie 1940. Documentul de abdicare al regelui nu a fost lipsit de detalii interesante de redactare, iar drumul de plecare al acestuia nu a fost ferit de peripeții.

În ultimii ani de domnie, popularitatea regelui Carol al II-lea a avut mult de suferit, culminând cu pierderile teritoriale ale României din anul 1940. Într-o atmosferă de instabilitate politică generală și sub presiunea opiniei publice, noul prim-ministru al ţării, generalul Ion Antonescu, numit în funcție chiar de rege pe 4 septembrie, l-a constrâns pe Majestatea Sa să abdice în favoarea principelui moştenitor Mihai.

Pus într-o situație fără ieșire, Carol al II-lea s-a gândit, totuși, să-și lase o portiță deschisă în documentul de abdicare. Astfel, în actul cu pricina nu figurează cuvântul ,,abdic”, regele adoptând formula ,,trecând astăzi fiului meu […] grelele sarcini ale domniei”. Se gândea probabil că, atunci când împrejurările îi vor fi favorabile, să se poată reîntoarce, așa cum făcuse în 1930. De altfel, în 1951, când sora regelui, arhiducesa Ileana și-a publicat memoriile și a scris despre abdicarea fratelui ei, acesta i-a cerut, ca la o eventuală nouă ediție să rectifice acest lucru.

În dimineața zilei de 7 septembrie 1940 a avut loc plecarea fostului rege Carol al II-lea din țară. Acesta s-a urcat în tren în Gara Băneasa, după ce l-a îmbrățișat pe fiul său, noul rege Mihai I, care l-a condus  la gară. Conform  lui Gheorghe Teodorescu, comandantul gărzii care apăra trenul fostului suveran al României, trenul a avut şapte vagoane: un vagon cu maşini, cu două maşini ale fostului rege, un vagon cu bagaje, şi apoi vagoane clasă, cu totul şapte vagoane. Ultimul vagon din garnitură era vagonul gărzii, care era chiar lângă vagonul regelui.

Itinerariul era următorul: Craiova, Turnu Severin, Timişoara, pentru a ieși din țară prin Jimbolia. Când trenul se apropia de stația din Timișoara și încetinea, pe peron a navălit un grup semnificativ de legionari în cămăși verzi care au început să tragă cu puștile. Trenul și-a mărit viteza și legionarii au rămas în urmă. Cu nu mai puțin de 18 găuri în geamurile vagonului regal, trenul nu a mai oprit la graniță, oprindu-se direct în Iugoslavia, la Velika Kikinda. Acolo, Majestatea Sa le-a mulțumit personal soldaților care l-au apărat de atacul legionar, strângându-le mâna fiecăruia în parte.

În timp ce vagonul gărzii regelui a rămas în Iugoslavia, trenul ciuruit de gloanțe a plecat spre Elveția.

Iar istoria, inevitabil, continuă…

 

Mihaela Simina este istoric specializat în relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (în curs de apariție la Curtea Veche Publishing) și colaborator al revistei Historia.

Ascultați rubrica ”Accent pe istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.30, numai la RFI România

2710