Corespondență SUA: Jurnal de campanie

hillary_trump.jpg

Sursa imaginii: 
RFI/ REUTERS/Mike Segar/Whitney Curtis

E, această competiție prezidențială, mai mult decît oricînd, un labirint în care te poți pierde ușor, un joc de oglinzi aburite. Sondajele, de pildă, spun totul și nimic.

Unele, precum Los Angeles Times sau Winthrop îl așează în frunte pe Trump, cu patru pînă la zece procente. Altele, gen Reuters sau Emerson, măsoară un ușor avantaj pentru candidata democrată. Dacă îi includem pe candidații minori - libertarian și respectiv ecologist - Gary Johnson și Jill Stein, lucrurile se complică și mai mult.  Asta pe plan național. În mănunchiul de state decisive pentru soarta alegerilor, Iowa sau Florida de pildă, peisajul cifric este și mai încețoșat.

”Nu-i o campanie prezidențială serioasă. E inimaginabil să ai un candidat care laudă un autocrat rus, Vladimir Putin, fără a înțelege ce a făptuit acesta deja, anexarea Crimeei de pildă. Nici o persoană cu pretenții prezidențiale nu se poate deda la acest gen de afirmații periculoase și nu poate să manifeste simpatie față de un regim cu tendințe agresive la adresa intereselor, valorilor, prietenilor și aliaților noștri”, avertiza Hillary Clinton zilele trecute într-un miting electoral din Iowa, stat în care e în urmă, în ciuda unei desfășurări impresionante de forțe, 33 de birouri electorale și 26.000 de voluntari.

Inimaginabilul a devenit, de astă dată, realitate. Subestimat, criticat, ridiculizat chiar, inclusiv în sînul propriului partid, Trump nu încetează să se înalțe devenind, cu relativ puține zile înaintea scadenței, un competitor cu șanse.  Propulsat de anxiozități vechi și resentimente noi - în special față de o hulită elită politică washingtoniană - afaceristul imobiliar a ieșit din zdrențuiala preliminarelor cu patalama de ins care poate să bată sistemul. În logica pasională a momentului, asta-i conferă o legitimitate inatacabilă, impermeabilă la fapte și chiar logică.  Cei în măsură s-o facă i-au numărat minciunile, enormitățile, derapajele; harnicii lucrători ai campaniei adverse îi răscolesc toate ungherele trecutului, aducînd la lumină, din praful arhivelor sau încîlceala prezentului, probleme care i-ar fi îngropat de mult, politic, pe alți pretendenți la fotoliul prezidențial.

”Cum pot Republicanii sa ignore faptul ca sunt reprezentati de un escroc, un ins care a fraudat contribuabilul si statul. Se da om de afaceri briliant si putred de bogat, dar in realitate e doar un fecior de bani gata, un sarlatan care nu s-ar fi descurcat nici o secunda pe lume fara banii lui taica-su. Cariera lui in afaceri a fost un sir de escrocherii. Tot timpul cauta o victima, un fraier de fraierit, pentru ca un ban cinstit nu-i in stare sa faca. Tara este urmatoarea lui victima”, profetiza liderul minoritatii din Senat, democratul Harry Reid, care-si poate permite aceasta dezinvoltura apocaliptica pentru ca, la finele legislaturii, se retrage din politica.

Harry Reid  se defuleaza astfel din chiar aula Senatului, dar aula publica e plina de voci la fel de necrutatoare.  Stilpi publicistici ai edificiului Republican precum precum Arizona Republic, cotidianul care in 126 de ani de existenta n-a favorizat editorial niciodata un candidat prezidential Democrat, se dezlantuie astfel impotriva lui Trump:  "Incapacitatea ui Trump de a se stapini, sau a se lasa disciplinat de altii, reprezinta o amenintare reala la adresa securitatii noastre nationale. Eforturile sale recente de a se conforma nu inseala pe nimeni, pentru ca sunt false. Presedintele are controlul asupra arsenalului nuclear.  Nu poti avea acest control cind nu te poti controla pe tine insuti".

”Ea este candidata trecutului, campania noastra, noi toti, suntem candidatii viitorului”, repeta Donald Trump cu orice ocazie, avansind apoi retoric intr-o directie care in acest an are priza. ”Hillary Clinton a justficat toate marile esecuri la care a contribuit. A justificat acordul nuclear cu Iran-ul, unul dintre cele mai proaste ale istoriei; a explicat dezlantuirea ISIS-ului asupra lumii, pe care a facilitat-o. E vinovata, alaturi de Barack Obama, de vidul creat prin parasirea Irak-lui, tara in care nici n-aveam ce cauta”.

In viziunea trumpiana (si trunchiata) asupra istoriei,  toate relele sunt in circa ei: Hillary Clinton e vinovata de tot, de la deficit la acordurile comerciale defectuoase si de la imigratia de nestapinit la excesele violente ale politiilor locale. E greu sa iesi din paienjenisul unor astfel de acuze, care amesteca un gram de adevar cu o tona de exagerare si char falsitate.

Va amintiti de asertiunea campaniei Democrate, cum ca Trump ar avea o slabiciune pentru Putin? Si ea devine bumerang.

”Acum citeva seri, in timpul dezbaterii, Hillary Clinton a facut afirmatia ridicola ca Donald Trump ar fi prieten cu Vladimir Putin. Iata care-i adevarul: Hillary Clinton si Barack Obama sunt cei care i-au dat lui Putin primul semn de slabiciune. In primele zile ale mandatului, Hillary Clinton a resetat relatia cu Rusia. De atunci rusii au intrat in Crimea si estul Ucrainei, si apoi au umplut vidul pe care l-am lasat in Siria. Iata care-i diferenta: da, Trump va negocia cu Putin, dar o va face precum fostul meu sef, Ronald Reagan, cu Gorbaciov: de pe pozitie despre care ei nu stiu nimic, o pozitie de forta”, remarca fostul primar al New York-ului, Rudy Giuliani, care in vremea din urma "incalzeste" suporterii Republicani la mitinguri, ii "fragezeste" cu indiscutabil talent retoric inainte de a-i arunca la fript pe gratarul discursului trumpian.