Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Accent pe istorie: Acordul de procentaj de la Moscova sau ”stabilirea treburilor” în Balcani

churchill-and-stalin.jpg

Winston Churchill și Iosif Stalin la Moscova, octombrie 1944
Image source: 
ww2today.com

Aproape de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, odată cu apropierea victoriei împotriva Germaniei naziste, învingătorii aveau de reconfigurat o nouă lume. Întâlnirea dintre Churchill și Stalin din octombrie 1944 a rămas în istorie prin așa-numitul Acord de procentaj de la Moscova, celebra împărțire a sferelor de influență din Balcani.

Întâlnirea dintre Winston Churchill și Iosif Vissarionovici Stalin de la Moscova din perioada 9-18 octombrie 1944 a stârnit multe controverse în rândul specialiștilor și a opiniei publice, premierul britanic fiind adesea blamat pentru înțelegerea pe care a făcut-o cu liderul  sovietic.

Aflat la Kremlin, în după-amiaza zilei de 9 octombrie, Churchill, după cum povestește chiar el în memoriile sale, a început discuția cu Stalin abordând subiectul Polonia. Nu după mult timp, cei doi au trecut la dezbaterea chestiunii Balcanilor. Să stabilim treburile în Balcani, a spus englezul. Și a continuat: În ceea ce privește Marea Britanie și Rusia v-ar conveni ca voi să aveți 90 la sută influență în România, noi să avem 90 la sută influență în Grecia și să mergem pe varianta jumătate-jumătate în Iugoslavia? În timp ce lui Stalin i se traducea propunerea, Churchill a notat procentele amintite pe o bucată de hârtie, apoi i-a înmânat-o sovieticului, care terminase de ascultat translatorul. A urmat o mică pauză, iar apoi Stalin a luat un pix și a bifat foaia, care a rămas cunoscută în istorie ca Acordul de Procentaj de la Moscova.

După ce cei doi lideri au semnat hârtia pe care erau împărţite sferele de influenţă în Europa de Sud-Est, Churchill, preocupat probabil de imaginea sa, i-a cerut lui Stalin să ardă documentul, de teamă că acesta ar fi putut fi găsit cândva. Evident că acest lucru nu s-a întâmplat, lui Stalin nepăsându-i de un astfel de aspect. Prim-ministrului englez nu i-a rămas decât să procedeze cum știa mai bine în privința conștiinței sale, despre care chiar el spunea: Conştiinţa mea e fată bună. Pot să cad la înţelegere cu ea.

Trebuia să mai cadă de acord și cu americanii, care nu vedeau foarte bine aceestă împărțire a sferelor de influență, președintele Roosevelt neoferindu-i lui Churchill autorizația să vorbească în numele său când a plecat la Moscova. Pentru a aplana această disensiune, dar și multe altele privitoare la viitorul lumii postbelice, a urmat Conferința de la Yalta ... pentru că, așa cum știm, istoria continuă ...

 

Mihaela Simina este istoric specializat în relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (Curtea Veche Publishing - 2016) și colaborator al revistei Historia.

Ascultați rubrica ”Accent pe istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.30, numai la RFI România