Corespondență din SUA: Jurnal de campanie III

La dezbaterea de pe 9 octombrie, publicul,  umflat la nivele record de turnura de telenovelă,  a putut urmări episodul femeilor pretins maltratate de consortul candidatei.  Nici logica, nici detaliul minor că păcatele amoroase ale fostului președinte sunt vechi, prăfuite, tranșate juridic și parlamentar, nu i-au stat în cale lui Donald Trump. Pentru că nu-i stă în caracter.

”Pe Donald Trump îl interesează numai banul, și ori îi cazi în genunchi ori te descrie cu un singur cuvînt: fraier.  A umilit-o public pe mama copiilor săi, și a inventat povești cum că femei frumoase, Kim Bassinger, Madonna, Carla Bruni, i-au rupt ușa dormitorului disperate să se culce cu el. Pentru că nici o femeie nu-i poate rezista. Apropos, nici una dintre cele trei n-a vrut să-i cresteze numele pe tubul de ruj: două dintre ele nu l-au întîlnit niciodată iar a treia l-a declarat, dupa un rendez-vous scurt, "regele libidinoșilor", reamintea reputatul jurnalist David Cay Johnston, autorul unei recente cărți care desenează un portret familial și personal nu tocmai măgulitor al afaceristului imobiliar: "este în esență un coțcar; dacă îți place de el, e pentru ce ți-a vîndut, nu pentru cine sau ce este cu adevărat".

Și de la erogenul electoral la poșta electronică a doamnei Clinton, care a comis imprudența, pe vremea cînd era minstru de externe, să-și aranjeze un cont personal, prin care au tranzitat, firesc, zeci de mii de mesaje. Haita Republicană, asmuțită de zeci de ani asupra cuplului Clinton, a intrat în acțiune, declanșînd obișnuita vînzoleală parlamentară pe chestii de mînuire a informației confidențiale și eliminare de probe. Poliția Federală, care a preluat  ghemul de alegații și l-a descîlcit într-o  investigație,  s-a pronunțat la începutul lunii iulie, exculpînd-o juridic pe doamna Clinton. Idee cu care Trump, după toate semnele perdant în noiembrie, nu se resemnează.

”E o rușine ce s-a întîmplat cu țara noastră. Așa ceva nu s-a mai văzut. A mințit în mărturie parlamentară și sunt foarte dezamăgit că parlamentarii de ambe partide nu fac nimic, pasează doar informația Politiției Federale, căreia nici prin gînd nu-i trece s-o pună pe Hillary Clinton sub acuzare. Totul e aranjat. Această corupție este încă un motiv pentru care o să-i cer Procurorului meu General să deschidă o anchetă. A șters e-mailurile, să meargă la pușcărie”, a repetat Donald Trump la un recent miting electoral. Avem aici elemente retorice care provoacă alarma în rîndul opiniei publice, specialiști și mireni deopotrivă: delegitimarea instituțiilor statului, pre-determinarea rezultatelor procedurilor legale sau contestarea lor, personalizarea puterii. Uzurparea cutumelor și tulburarea echilibrelor democratice, și așa fragile, îl plasează pe Trump, conform unor politologi,  în galeria celor care, de la Hitler și Mussolini, la  Chavez și Mugabe, "au ajuns la putere înlăuntrul unor democrații, promițînd să le demoleze".

Discursul sedițios al lui Trump sădește neîncredere și în procesul electoral, netezind calea contestării eventuale a rezultatului și creînd premizele unei crize similare celei din anul 2000.

”Daca Hillary Clinton ajunge la putere, eu una sunt gata de revoluție. Așa ceva n-ar fi acceptabil. Eu sunt ca Trump, întreb ce-i de făcut ca votul să iasă bine, pentru că partidul Democrat e corupt-corupt-corupt”, clama o figura din public, in Iowa pe 11 octombrie, în prezența secundului Mike Pence, care a făcut tot ce-a putut pentru a domoli fervoarea insurecțională a înfierbîntatei suportere.

Atît de stranie și întunecat-ineptă pare strategia campaniei Republicane, încît pînă și televiziunea Fox -considerată un oficios al partidului -începe să-și pună întrebări.

”Probabil la limita neconstituționalului și prin definiție fascist este acest, fără precedent în istoria Americii,  "dacă-s ales pun legea pe învins".  Îi are deja în buzunar pe cei în jur de 40% care-s porniți împotriva Clintonilor, și cînd procedează astfel arată că nu urmărește decît consolidarea acestei baze. De ce? Poate pentru că vrea să exploateze în vreun fel această masă după alegeri, s-o adune de pildă în jurul unei noi rețele mediatice. Totul pare conceput în alt scop decît acela de a lua ce-a mai rămas de luat din electorat”, specula prezentatorul Shep Smith.

Fantoma imixtiunii rusești cutreieră campania electorală americană. De la Convenție și pînă-n ultimele ore - conform acestui fir narativ - Putin și guvernul său ar fi regizat, cu Julian Assange de la Wikileaks ca aghiotant, publicarea roadelor piratajului celui mai nerușinant asupra sistemului informatic Democrat, arătînd diferența dintre propagandă și realitate, făcînd lumină în culisele,  uneori derizorii, ale unui proces electoral aflat, pe bună dreptate, în atenția întregii lumi.

”Niciodată în istorie n-am fost în situația în care un adversar, o putere străină, lucrează atît de asiduu pentru a influența rezultatul alegerilor americane. Și, credeți-mă, n-o face ca să mă aleagă pe mine, o face în favoarea lui Donald Trump”, spunea Hillary Clinton.

Se leagă astfel mizeria morală a unui candidat cu paranoia geopolitică a celuilalt,  închizînd cercul unui spectacol trist pentru imaginea democratiei americane.