Brexit: Theresa May se izbește de rezistență pe toate fronturile

Premierul May s-a întâlnit  cu șefa executivului Scoției și lidera Partidului Național Scoțian (SNP), Nicola Sturgeon, șeful executivului Țării Galilor din Partidul Laburist, Carwyn Jones, șefa executivului Irlandei de Nord și lideră a Patidului Democrat Unionist (DUP), Arlene Foster și adjunctul acesteia, Martin McGuinness, de la Sinn Fein. 

Șefa guvernului de la Londra le oferă liderilor regionali o "linie directă" către ministrul responsabil pentru Brexit, David Davis.

Sturgeon și Jones au cerut deja lui May ca orice program de negocieri cu UE să fie aprobat de toate cele patru parlamente din Regatul Unit.

Din punct de vedere constituțional, doar parlamentul Regatului Unit de la Westminster ar avea putere de decizie în acest domeniu, dar Institutul pentru Guvernământ a avertizat că orice dezacord cu privire la acest program între părțile componente ale Regatului Unit poate duce la o perturbare gravă a relațiilor dintre cele patru administrații, sporind șansele pentru independența Scoției și afectând fragilul echilibru la guvernare din Irlanda de Nord.

Pe 23 iunie electoratul Regatului Unit în ansamblu a votat cu 52% - 48% în favoarea Brexit. Dar în timp ce în Anglia (care nu are parlament propriu) votul a fost de 53,4% la 46,6% iar în Țara Galilor de 52,5% la 47,5% în favoarea ieșirii, Scoția a votat cu 62% - 38%, iar Irlanda de Nord a votat cu 55,8% - 44,2%, ambele în favoarea rămânerii în UE. 

Săptămâna trecută lidera separatistă a Scoției, a publicat pentru consultare proiectul de lege de convocare unui al doilea referendum pentru independența provinciei, după cel din 2014 în care unioniștii au câștigat cu 55% - 45%.

După întânirea cu May, Sturgeon a declarat că inițiativa cu referendumul pentru independență nu e o cacialma și că scrutinul va avea loc, dacă votul Scoției în favoarea rămânerii în UE nu e respectat.

Ea a spus că nu e pregătită să asiste "la împingerea Scoției în prăpastie de un Brexit dur".

În Irlanda de Nord Foster este în favoarea ieșirii din UE, dar McGuinness, care dorește un referendum pentru reunirea provinciei cu Republica Irlanda, coabitează într-un executiv care se clatină aproape permanent. 

Articolul 50

Premierul May a anunțat că va invoca articolul 50 al Tratatului de la Lisabona din 2009 privind startul procedurii de ieșire până la sfârșitul lui martie 2017.

Procedura inițiază o perioadă de negocieri de doi ani care se încheie cu încetarea calității de membru UE a Regatului Unit. 

Și aici însă, lidera de la Londra întâmpină rezistență: decizia ei de a înainta notificarea de părăsire fără aprobarea parlamentului de la Westminster a fost atacată în justiție și se așteaptă ca acest caz să ajungă până la Curtea Supremă de Justiție sau poate hiar la Curtea Europeană de Justiție. 

Premierul May a dat de înțeles că va supune votului parlamentului rezultatul negocierilor cu UE, dar și aici planează dubii asupra deznodământului votului.

Majoritatea parlamentarilor sunt în continuare în favoarea rămânerii în UE și se estimează că circa 50 de deputați din Partidul Conservator de guvernământ sunt dispuși să voteze împotriva premierului May ignorând rezultatul referendumului, are are valoare politică, dar nu juridică. 

În cercurile politice se discută deja ipoteza convocării unor alegeri anticipate în primăvara viitoare, dar și aici există obstacole, dat fiind că pentru aceasta este necesar un vot de 2/3 al Camerei Comunelor.

Între timp, liderii celorlalte 27 de țări membre UE au primit cu o tăcere glacială discursul premierului May de la summitul de săptămâna trecută, rostit la ora 1 dimineața, cu o durată de cinci minute.

Liderei britanice i s-a reamintit astfel că nu va exista nicio reacție oficială până ce nu va depune notificarea în temeiul articolului 50. 

Cu alte cuvinte, premierul May descoperă opoziție sau chiar ostilitate la demersul ei privind Brexit atât în interior cât și pe plan internațional.