Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Accent pe istorie: Lech Wałęsa – Solidaritate(a)

Ziua de astăzi, 14 noiembrie, coincide cu eliberarea din arest, în 1982, a cunoscutului lider polonez Lech Wałęsa. Evenimentul ilustrează o parte a procesului dificil, dar de succes, de eliberare a Poloniei de sub regimul comunist, în care solidaritatea - atât ca substantiv propriu, cât și comun - a avut o contribuție esențială.

În 1981, după ce în Polonia fusese declarată stare de război, iar sindicatul Solidaritatea fusese suspendat, autoritățile l-au arestat, printre alții, și pe liderului organizației, pe Lech Wałęsa. Acesta a fost trimis în arest la domiciliu într-o localitate din Sud-Estul Poloniei (Arlamowo), în apropiere de granița cu Uniunea Sovietică.

Se pare că la decizia comuniștilor de a-l elibera pe Wałęsa a contribuit și scrisoarea pe care acesta i-a adresat-o generalului Jaruzelski pe 8 noiembrie, în care îi propunea să se întâlnească pentru a discuta problemele importante pentru Polonia.

Mi se pare că a sosit timpul pentru a lămuri anumite probleme și acțiuni în direcția înțelegerii. (...) rezolvarea o vom găsi în mod cert, dacă vom da dovadă de bunăvoință, scria polonezul (Lech Wałęsa, Drumul spre adevăr. Autobiografie, Curtea Veche, București, 2011, pp.139-140).

După propriile mărturii aceasta era maniera sa de a deturna scopul autorităților care doreau să-l țină departe de evoluțiile din țară.

Deși acest gest a primit și criticile aferente, iar interpretările speculative nu au lipsit, comuniștii au decis  să-i abroge arestarea începând cu data de 12 noiembrie.

Serviciul de Securitate a avut grija ca Lech Wałęsa să ajungă la locuința sa din Gdansk noaptea pentru a evita eventuale manifestații de simpatie ale cetățenilor. Cu toate acestea, în noaptea de 14 spre 15 noiembrie în fața blocului din cartierul Zaspa, liderul Solidarității era așteptat de câteva mii de oameni. După ce a intrat în casă și a fost întâmpinat cu emoție de familie și prieteni, a dorit să le vorbească celor de afară care îi strigau numele. La sfatul unui prieten, însă, care l-a atenționat că astfel ar putea fi arestat din nou, a cerut să îi fie adus un magnetofon pentru a înregistra ce avea de comunicat mulțimii.

Prietenul său s-a apropiat de fereastră pentru a-i anunța intervenția înregistrată, dar când Walesa a auzit aplauzele și cântecele oamenilor, nu a rezistat, a renunțat la magnetofon și a început să le vorbească. Și nu s-a oprit până nu a răgușit. De nu mai puțin de nouăsprezece ori a vorbit mulțimii, care scanda neîncetat sub balconul său. Deși demonstrația a încălcat cu mult ora permisă de lege, nici miliția, nici armata nu au intervenit.

Drumul către o altă soartă a Poloniei, deși anevoios, a putut continua...

...așa cum, nu uitați, continuă și istoria...

 

Sursa: Lech Wałęsa, Drumul spre adevăr. Autobiografie, Editura Curtea Veche, București, 2011

 

Mihaela Simina este istoric specializat în relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (Curtea Veche Publishing - 2016) și colaborator al revistei Historia.

Ascultați rubrica ”Accent pe istorie” în fiecare zi, de luni până joi, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.30, numai la RFI România

 
Rubrica accent pe istorie din 14 noiembrie 2016