Furia clasei muncitoare l-a dus pe Trump la Casa Albă. Cum va fi el ca președinte?

Când l-am întâlnit la Hofstra în ziua primei dezbateri prezidențiale, profesorul Himelfarb prevestea o victorie la 4-5 puncte diferență a doamnei Clinton pe plan național. Era consensul de atunci. Până-n preziua scrutinului s-au redus cifrele - până la un-punct-două - nu și esența acestei evaluări, care s-a dovedit corectă: să nu uităm că Hillary Clinton  A CÂȘTIGAT votul popular. Sondajele nu s-au înșelat de fapt nici în ce privește votul statal, pentru că acolo diferențele - precumpănitor în favoarea candidatei Democrate ce-i drept, erau, cu puține excepții, înlăuntrul marjei de eroare:  statistic vorbind, imposibilul era deci posibil. S-a produs o răsturnare de ultim moment, și profesorul Himelfarb are o explicație clară.

Richard Himelfarb: Hillary Clinton n-a reușit să-i aducă la urne pe toți susținătorii lui Barack Obama, sfârșind prin a avea șase milioane și jumătate de voturi mai puțin decât el acum patru ani. N-a fost capabilă să mobilizeze suficient afro-americanii și tinerii sub 35 de ani care l-au sprijinit atât de entuziast  pe actualul președinte. Cu tot cu lăudatul ei "joc  la firul ierbii", cu toată faimoasa ei "organizare de teren",  a eșuat în tentativa de a reconstitui coaliția Obama. Donald Trump, pe de altă parte, a provocat entuziasmul votantului alb, în special al celor aparținând clasei salariale fără studii superioare, care s-a recunoscut în mesajul lui. A fost revanșa clasei muncitoare albe, săturată să mai fie desconsiderată și insultată,  săturată să mai fie amăgită de politicieni care le promit câte-n lună și-n stele dar uită de toate promisiunile  în clipa în care s-a terminat campania. Pe scurt, săturată de elite.  Ce a pus capac la toate, enervându-i pe mulți  dintre ei,  a fost "turneul" triumfal din finalul campaniei, în care Hillary s-a afișat în compania unor stele hollywoodiene precum Beyonce, Lady Gaga, Bruce Springsteen și Bon Jovi.  Mulți și-au spus, urmărind acest spectacol, "ne dai a înțelege că nu suntem destul de "cool" pentru tine: cine nu-i de partea ta e un bigot".

Reporter: Ce ne spun despre America ascensiunea si victoria lui Trump?

Richard Himelfarb: Ne spun că oamenii sunt furioși. Au simțit că Hillary Clinton nu li se adresează, că nu-i pasă de ei, că politicienilor în general nu le pasă. M-am gândit, în legătură cu retorica lui Trump,  "Acești oameni sunt dispuși să-i ierte excesele verbale.  Ce contează pentru ei este că Trump se ridică împotriva sistemului, afirmând că status-quo-ul nu-i acceptabil". Vorbim despre o clasă care n-a mai văzut un spor salarial de 20 de ani, ale cărei perspective economice s-au înrăutățit, care are sentimentul că nu se mai poate continua pe aceeași cale. Metafora pe care am auzit-o - cred că-i aparține lui Newt Gingrich - este că tot ceilalți candidați din acest an doreau doar să re-aranjeze vesela; singur Donald Trump a vrut să răstoarne masa.

Reporter: Să răstoarne masa pentru a servi ce și pe ce? Pe de o parte au instalat omul anti-sistem la Casa Albă, dar pentru Parlament i-au votat tot pe cei de care se plâng, în frunte cu Republicanii puțin înclinați să servească interesul popular.

Richard Himelfarb: Celor care au votat pentru Trump în aceste alegeri nu le prea pasă de partide, nu sunt oameni de partid. Trump a obținut nominalizarea Republicană atacând elita partidului. Republicanismul lui Trump diferă de cel conservator al lui Ronald Reagan. Trump nu-i în favoarea comerțului liber, vrea comerț echitabil; nu pledează pentru guvern limitat, și nu crede că SUA trebuie să se impună ca lider mondial. Poziția sa este,  simplificând, " să ne apărăm pe noi, restul lumii să se descurce".  Donald Trump este diferit de Republicanul conservator "convențional", prin convențional înțelegând soiul care a fost nominalizat  până acum, de la Reagan până la Mitt Romney în 2012.

Reporter: Cu acești "convenționali" în Congres - și cu Democrații care au minorități solide - poate Trump să-și respecte promisiunile de campanie?

Richard Himelfarb: Ceva promisiuni o să respecte. Zidul se va face; asigurările medicale "Obamacare" vor fi abrogate parțial sau în întregime.  Sunt convins că va numi un judecător conservator la Curtea Supremă în locul devenit vacant prin decesul lui Antonin Scalia, și sunt sigur că va propune dereglementări în lumea afacerilor și reduceri selective ale cotelor de impozitare. Cu alte reforme însă cred că va avea dificultăți, pentru că vorbim de investiții masive însoțite de înlesniri fiscale, în condițiile în care nu sunt prevăzute și reduceri de chelutuieli care să degajeze fondurile necesare. Vrea de pildă sute de miliarde în plus pentru programe infrastructurale și pentru apărare, vrea degrevări fiscale cifrate la o mie de miliarde, dar nu oferă nici un detaliu în ce privește finanțarea acestor planuri.

Reporter: La prima întâlnire cu președintele Obama în Biroul Oval a venit un alt Trump, mai solemn și copleșit parcă de semnificația momentului. E doar o mască de tranziție? Dacă există un Trump electoral și unul executiv, care dintre ei se va prezenta la Casa Albă pe 20 ianuarie pentru a-și începe mandatul?

Richard Himelfarb: Sper că va fi Trump cel sobru și serios, cel care nu intimidează sau insultă.  În cursurile noastre universitare consacrate instituției prezidențiale, argumentăm teza că "funcția face omul". Cel care ajunge la putere crezând că le poate rezolva pe toate și care, frecvent, și-a criticat predecesorul în decursul campaniei, ajunge la Casa Albă unde, imediat, i se varsă peste cap găleata cu lături: probleme complicate, care nu admit soluții simple. Când încep să vină informările matinale de la CIA, NSA și Poliția Federală cu imaginea pericolelor la adresa siguranței interne și internaționale, se produce o trezire, un declic. La modul ideal,  realitatea te  obligă să devii mai serios, să abandonezi criticile inutile și atacurile la persoană.  Este singurul lucru care ne face să rămânem optimiști. Va fi Trump la înălțimea așteptărilor? Mai e mult până la aflarea răspunsului.