Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Cristian Pîrvulescu: Actuala Constituţie este una echilibrată, în ciuda lacunelor

Lacunele cele mai grave din Constituţie privesc drepturile omului, declară la RFI politologul Cristian Pîrvulescu, la 25 de ani de la adoptarea prin referendum a legii fundamentale, pe 8 decembrie 1991. El crede că ar exista "riscuri foarte mari", dacă s-ar încerca modificarea Constituţiei acum.

Cristian Pîrvulescu observă că actuala Constituţie este "cea mai rezistentă în timp a României, după cea din 1866, pentru că ce s-a întâmplat în 2003 nu a fost o reformă radicală, ci doar o mică echilibristică, pentru a adapta Constituţia la procesul de integrare europeană".

Este momentul unei revizuiri a Constituţiei? "După experienţa referendumului italian de duminică, ar trebui să reflectăm foarte serios înainte de a porni pe un astfel de drum. Deja, în 2003, au fost foarte multe contestaţii legate de referendumul pentru modificarea Constituţiei, de suportul popular pentru acest proces. În 2013, discuţiile legate de modificarea Constituţiei au dus la un blocaj, pentru că multe instituţii româneşti au fost foarte critice la adresa Constituţiei. Vă aduc aminte poziţia Bisericii Ortodoxe, care se traduce astăzi prin această campanie pentru modificarea articolului privind familia din Constituţie. Deci cred că ar fi riscuri foarte mari, pentru că această Constituţie, deşi are lacune, este totuşi o Constituţie echilibrată. Riscurile de a merge pe un scenariu maghiar şi de a limita libertăţile cetăţeneşti sunt foarte mari, într-un moment în care nu numai în estul Europei, ci în întreaga Europă şi aş putea spune chiar în întreaga lume există o presiune asupra democraţiei liberale", declară politologul.

 

Lacunele cele mai mari din Constituţie

 

Care sunt lacunele cele mai grave din actuala Constituţie? "Eu cred că tot cele care privesc capitolul privind drepturile omului, unde după cum observaţi se dau atacurile iliberale cele mai puternice şi nu la capitolul instituţional. Sigur că România este o republică semiprezidenţială imperfectă, iar compromisul din 1991 între Ion Iliescu, preşedinte atunci al României şi Guvernul FSN, condus iniţial de Petre Roman şi apoi de Stolojan a făcut ca raportul dintre Guvern şi preşedinte să fie neclar, dar această neclaritate poate fi rezolvată pe baza practicii. Există o tendinţă prezidenţială puternică, pe care cei zece ani de preşedinţie ai lui Traian Băsescu au evidenţiat-o şi care se inspiră din Constituţie, dar în realitate, preşedintele României nu are atribuţii puternice. Să ne uităm la ce se întâmplă în Italia. În Italia, preşedintele ales de Parlament poate oricând dizolva Parlamentul. În România, preşedintele nu poate dizolva Parlamentul, decât în nişte situaţii speciale. Or pentru o ţară cu tendinţe de instabilitate, cum este România, aceste prevederi au fost foarte bune", spune Cristian Pîrvulescu.

Ce drepturi ale omului nu sunt bine reglementate în actuala Constituţie? "Multe drepturi şi libertăţi nu sunt prevăzute. Vă dau un exemplu, a existat o întreagă controversă în 2013 legată de definirea persoanelor cu handicap. Or ştim foarte bine că acest cuvânt este considerat peiorativ de foarte mulţi, există alternative, pe care Curtea Constituţională nu le acceptă, deşi ele fac parte deja din tratatele privind apărarea drepturilor omului, respectiv persoane cu dizabilităţi. Şi multe alte lucruri. Dezbaterea care a fost cea mai dură în 2013, în cadrul comisiei pentru modificarea Constituţiei a privit spre exemplu articolul care acorda drepturi şi libertăţi cetăţenilor, proteja anumite drepturi, inclusiv dreptul la identitate sexuală, ceea ce a trezit o reacţie ultraconservatoare foarte puternică din partea instituţiilor care se consideră mandatate să apere tradiţia. Nu s-a întâmplat nimic din punctul ăsta de vedere şi vedem astăzi cum anumite grupări din societate încearcă să creeze în mod artificial majorităţi care să pună în discuţie ansamblul drepturilor omului. Să mai luăm un exemplu, drepturile copilului, care sunt protejate, dar nu sunt suficient de puternic protejate, astfel încât scandalul Bodnariu acum un an de zile a arătat care sunt lacunele într-o cultură constituţională bazată pe drepturile omului, care funcţionează din păcate deficitar în România", subliniază politologul.