Siguranța frontierei, o scuză pentru cei care nu vor să se ocupe de ilegalii care se află deja în SUA

Evelyn Cruz se află astfel în centrul dezbaterii actuale privind politicile de imigrație ale SUA, atât din punct de vedere intelectual căt și topografic. Zona sud-vestică, unde se află universitatea, a raportat, doar în luna actombrie a acestui an, 46.195 de arestări pe graniță, 17% peste numărul înregistrat în luna anterioară. De-a lungul celor aproximativ 3.200 de km ai frontierei sudice, autoritățile vamale și de protecția frontierelor au marcat în acest an fiscal o cifră a capturărilor în flagrant sub recordul din 2014, dar cu 23% mai mare decât în 2015.  Influxul acesta constant cere înființarea unor centre provizorii de detenție - ultimul dintre ele deschis luna trecută la Tornillo, în Texas - în plus față de cele peste 200 permanente de pe tot cuprinsul Americii.  Granița este, literalmente, doar începutul problemei. În interiorul țării, numărul celor fără statut s-ar ridica, se estimează, la peste 10 milioane. Președintele-ales Donald Trump a propus, în campanie, modalități drastice de ieșire din această criză.

Evelyn Cruz: Indiferent dacă reușește sau nu, paguba s-a produs deja: pentru unii pericolul de a fi alungați din țara în care au trăit ani de zile, pentru alții, eventual, constrângerea de a se despărți de restul familiei sau, în cazul cetățenilor, de a-și părăsi țara de adopție pentru a rămâne alături de rude expulzate. Asta va avea un impact serios asupra familiilor și comunităților de imigranți de pe tot cuprinsul țării.

Reporter: Ideea pe care candidatul Republican a încercat s-o impună în campanie este că frontiera e "deschisă". Este? Are acoperire, merit juridic această noțiune? Ce le rezervă legea, la ora actuală, celor priși pe graniță? Există laxism în această sferă, cum a încercat să sugereze președintele-ales?

Evelyn Cruz: Dacă ați fost vreodată la Nogales, care este la aproximativ trei ore cu mașina de aici, știți că pe deal poți vedea o clădire, și apoi un gard solid dincolo de care începe Mexic-ul. Există deci bariere, fizice și de altă natură, care despart cele două țări. Paza Frontierelor prinde anual peste 250.000 de persoane. Asta ar însemna, se estimează, între 60 și 80% dintre cei care încearcă să treacă ilegal. Control există deci, fără îndoială. Cât control însă, și când este acesta complet, sunt două subiecte controversate. Siguranța frontierei a devenit o scuză pentru cei care nu vor să se ocupe de ilegalii care se află deja pe teritoriul țării, care nu doresc să le reglementeze statutul. Argumentul că trebuie să asigurăm securitatea frontierelor este auzit des, și definirea conceptului e măr al discordiei politice. Afirmația lui Trump că frontiera este deschisă se plasează într-o extremă a spectrului de păreri. Pentru el – presupun - o graniță sigură înseamnă zero traversări ilegale sau, știu eu, 95% interceptați.  Nu-s sigură ce-a vrut să spună, dar e clar că nivelul existent nu-l satisface.  Dar să revenim.  Cei prinși încercând să treacă ilegal sunt anchetați în centre de detenție și deseori expulzați destul de rapid - media este de maximum două săptămâni, în special pentru cei proveniți din țări apropiate precum Mexic. Din alte țări durează mai mult, dar statutul prevede până la 90 de zile între decizia de expulzare și punerea ei în aplicare.  Acestea sunt procedurile curente. Apar dificultăți când e nevoie de documente de călătorie din țări care ori nu cooperează, ori SUA n-au relații diplomatice cu ele.  Așadar, control există, granițele nu sunt "deschise".  Nu-s etanșe, ce-i drept, dar dacă acesta e țelul, e imposibil de atins.

Reporter: Consiliați imigranți cu statut ilegal la Centrul Universitar de Asistență Juridică pe care-l conduceți. Ce-i sfătuiți? Ce le spuneți? Citim și auzim despre pregătirile pe care le fac imigranții, dar și organizațiile civice și caritabile din metropole-sanctuar precum San Francisco, Chicago, Boston sau New York. 

Evelyn Cruz: Intrăm în necunoscut. Lucrez de 25 de ani în domeniul imigrației. Am văzut Administrații Democrate și Republicane, dar niciodată un președinte care e într-un fel anti-sistem, ceea ce înseamnă că va forța nota, va încerca anumite lucruri și va avea de înfruntat, în replică, procese, sau agenții guvernamentale susținând că n-au destule fonduri pentru a face ce li se cere, sau Parlamentul spunând că n-are resurse realocat. În comunitățile de imigranți atmosfera este prin urmare una de expectativă. Toată lumea așteaptă să vadă în ce măsură constrângerile unui sistem democratic - diferit de lumea afacerilor - îl vor convinge pe Trump, după ce-și intră în atribuțiuni, că lucrurile nu merg - că nu pot fi FORȚATE să meargă - cum e obișnuit el. Trebuie să fim însă precauți, pentru că a reușit deja să întoarcă pe dos regulile campaniei.  Nu m-aș hazarda deci să spun că-i imposibil ca Trump să găsească o cale de a-și impune viziunea asupra funcționării statului - înlocuind modul tradițional de a face lucrurile. Sfatul meu pentru cei amenințați este să aibă răbdare. Calea lui Trump nu este netedă, și nimic nu se întâmplă rapid, peste noapte. Un alt lucru pe care-l menționez este că avem deocamdată reguli. E nevoie de curaj ca să te ridici și să spui cu glas tare că ai drepturi pe care cer să nu le calci în picioare. Dar exact asta va trebui făcut. Să nu accepte că dacă n-au statut n-au nici drepturi. Ce-i bun în sistemul nostru actual este că, în justiție, îi tratăm - cum și trebuie - pe toți la fel.