Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Miniștrii controversați ai cabinetului Trump

Sunt în desfășurare audierile senatoriale pentru validarea în funcție a  membrilor cabinetului Trump.  Au trecut până acum examenul comitetelor de resort, printre alții, nominalizații la Justiție, Apărare, Siguranță Internă, și la direcțiunea Agenției de Informații Externe (CIA). Urmează numiri controversabile - și greu de verificat etic din cauza potențialelor conflicte de interese - precum cele ale miliardarilor Andrew Puzder și Betsy DeVos la Muncă și respectiv Educație.

Dacă e să  găsim o trăsătură comună majorității nominalizărilor trumpiene, aceasta ar fi stilul "lup la stână": persoane care prin poziționări, declarații, exemplu personal, sunt împotriva sensului, misiunii, și uneori - ca în cazul numitului la Energie, Rick Perry - existenței înseși a ministerelor chemate să le diriguiască. La Muncă un nabab al alimentației rapide, proprietar de francize, care nu servește sindicalizare, salariu minim sau beneficii garantate; la Educație un produs sută-la-sută al sistemului educațional privat care nu crede în cel public, iar la Protecția Mediului un adept al dereglementării ambientale.

Mostra principală a acestei strategii nominative în răspăr este, fără doar și poate, septuagenarul senator de Alabama Jefferson Beauregard - pe scurt Jeff - Sessions III. 

S-au opus ucazului prezidențial de numire 1.400 de profesori de drept, 400 de organizații pentru drepturi civile, și, în unanimitate, grupul parlamentar afro-american.

"Nu reușesc să înțeleg cum a ajuns senatorul Sessions să fie luat în calcul pentru Justiție, când în repetate rânduri, de-a lungul întregii cariere politice, el s-a opus activ misiunii și scopului în care ministerul a fost creat. Nominalizarea contrazice moștenirea progresistă, și evoluția modernă a instituției", a considerat deputata Yvette Clarke.

Întrerupt de numeroase proteste și vociferări, legislatorul din sudul profund a fost pus în situația ingrată de a lămuri un trecut- unii cred și un prezent - de opinii și actiuni ce pot fi interpretate drept rasiste, anti-minoritare, reacționare în materie de imigrație și drepturi civice. La mijlocul anilor 1980, când funcționa ca procuror districtual, această reputație i-a împiedicat promovarea în magistratura federală.

"Caricaturizarea mea în 1986 n-a fost corectă. Am sprijinit acțiuni juridice majore în sfera drepturilor civile, desegregării educative, punerii sub acuzare a Ku-Klux-Klan-ului. Atunci mi-am facut datoria până la capăt, m-am comportat corect și onorabil. Acum sunt același - mai înțelept poate și, sper, mai bun. N-am avut niciodată însă animozitățile și ideile rasiale discriminatorii de care sunt acuzat".

Efortul de a convinge că este altul, că se poate detașa de trecut, a străbătut și mărturia senatorială a sexagenarului Rex Tillerson, care s-a ridicat, până la vârf, într-una dintre cele mai dure și potente organizații din lume, gigantul energetic Exxon-Mobil, unde, prin natura exigențelor corporatiste, a trebuit să se manifeste împotriva sancțiunilor economice și să conlucreze, din Sahalin pân' la Marea Neagră, cu entități umbroase și politicieni nefrecventabili - din unghi tradițional american - precum Rosneft și Vladimir Putin.

"Mă despart net, fără nici o ezitare, de viața din sectorul privat. Au fost 41 de ani și jumătate minunați, o carieră de care sunt foarte mândru. Trec la o cu totul altă responsabilitate. Iubirea de țară, patriotismul, îmi vor îndruma pașii acum, când sunt chemat să servesc un singur interes, cel al națiunii americane, al siguranței noastre naționale".

Medaliat și apreciat de Putin când interesul era cel pecuniar, Tillerson are, în noua-i postură, o abordare nuanțată a relației cu Moscova.

"Trebuie mutată, Rusia, din categoria de adversar etern în cea de partener ocazional, adversar când nu se poate altfel. Implicarea este necesară pentru a evalua dinamic relația și a fi capabili să formulăm replici adecvate".

Linie pe care o urmează și cel desemnat să comande în civil Pentagonul, James Mattis, generalul în rezervă de doar trei ani și jumătate în loc de cei șapte ceruți de lege, motiv pentru care s-a trecut fulger prin Parlament o derogare. Om al Vestului Îndepărtat, lider de forțe expediționare ale infanteriei marine, el s-a remarcat în  principalele teatre de conflict ale ultimului sfert de secol și în structurile de coordonare ale enormului angrenaj militar american.

"De la Ialta încoace, lista tentativelor de implicare pozitivă e lungă, cea a reușitelor în relația cu Rusia relativ scurtă. Cel mai important, cu Putin, este să știm cu cine avem de-a face, să recunoaștem că vrea să dezbine alianța nord-atlantică, și să luăm contramăsurile necesare, diplomatice, militare, și de cooperare cu aliații, pentru a ne apăra oriunde e cazul".

A dezvăluit că are promisiunea de a fi ascultat, că acest realism, acest angajament cu ochii deschiși, va deveni norma în Administrația pe care urmează s-o slujească și, poate, s-o modeleze.

Ascultă AICI corespondența din SUA