Politică

Contextul internațional politic și strategic modificat substanțial de Războiul Crimeei (1853-1856) a schimbat raportul de forțe în Europa, având în vedere înfrângerea Imperiului Rus de către coaliția franco-anglo-turco-piemonteză. Prin Tratatul de Pace de la Paris (1856), care stabilea termenii post-conflict, Moldova și Țara Românească au fost scoase de sub condominiul ruso-turc, au rămas sub suzeranitatea Imperiului Otoman și au fost puse sub regimul garanției colective a celor șapte mari puteri (Turcia, Franța, Anglia, Prusia, Austria, Rusia, Sardinia). Rolul Principatelor Române în echilibrul european devenise unul semnificativ. De altfel, Rusia a fost privată de accesul la gurile Dunării, prin trecerea Deltei și a Insulei Șerpilor la otomani și prin restituirea sudului Basarabiei către Moldova.

O altă prevedere a Tratatului de la Paris a stabilit ca organizarea și statutul Moldovei și ale Țării Românești să fie stabilite prin consultarea populației. În 1857 au fost alese două Divanuri ad-hoc care au cerut unirea celor două principate într-un singur stat numit România, condus de un prinț dintr-o dinastie europeană. Cererea a fost parțial îndeplinită, întrucât în cadrul Conferinței de la Paris din 1858 s-a hotărât ca principatele să rămână entități politice separate, fiecare cu domnul său și cu adunarea sa, sub denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Curtea de Casație și o Comisie Centrală urmau să fie singurele instituții comune.

A urmat alegerea domnilor care urmau să conducă cele două entități politice. Convenția de la Paris nu conținea nicio clauză care să împiedice explicit ca aceeași persoană să fie aleasă pentru a conduce ambele principate. Astfel, conform principiului simplu ,,ceea ce legea nu interzice, legea permite”, pe 5 ianuarie 1859 colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar apoi, pe 24 ianuarie și domn al Țării Românești. Dubla alegere a lui Cuza a pus Europa în fața faptului împlinit al Micii Uniri și a consemnat prima pagină din istoria statului român modern.

Până la următoare întâlnire, nu uitați, istoria continuă...

Mihaela Simina este licențiată în istorie, specializarea relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (Curtea Veche Publishing - 2016) și colaborator al revistei Historia.

Ascultați rubrica ”Accent pe istorie” în fiecare zi, de luni până joi, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.30, numai la RFI România