Sănătatea, în Parlament: „Depolitizarea spitalelor e la fel de importantă ca OU 13 pentru justiție”

Este vorba despre Ordonanţa 79/2016 care depolitizează funcţiile de management ale spitalelor publice şi le interzice directorilor să îşi angajeze rude sau să primească beneficii de la furnizori. De asemenea, legea ar deschide concursurile de director şi experţilor din afara sistemului universitar românesc. O dezbatere publică pe această temă a avut loc vinerea trecută, la care au participat, alături de fostul ministru și reprezentanți ai ONG-urilor cu activitate în domeniul medical.

Carmen Uscatu, fondatoare a Asociației Dăruiește Viață, organizație implicată în modernizarea și dotarea clinicilor din România, vorbește despre miza ordonanței și felul în care s-a desfășurat dialogul pe această temă în Parlament.

„O mână de oameni deţin puterea şi banii în medicina românească”

Carmen Uscatu: Ordonanţa pentru reforma în sănătate este la fel de importantă cum a fost Odonanța 13 pentru justiție. Ca oricine să înțeleagă despre ce este vorba trebuie să explic puțin despre actualul sistem de management din sănătate: despre cum este numit sistemul de sănătate un sistem mafiot, feudal, UMF-istant. Aceste denumiri pleacă de la faptul că o mână de oameni dețin puterea, controlul și banii în medicina românească. Mi-aș permite să spun că sistemul medical românesc este unul privatizat. Este în proprietatea UMF-urilor. Spun acest lucru din practica relațiilor de zi de zi cu spitalele, în care văd manageri de spital spunând că au de toate. Am trăit-o la Colectiv. Am trăit-o și înainte de Colectiv. O trăim și acum. Ne punem întrebarea de ce spun acești oameni că avem de toate, când, de fapt, spitalele duc lipsă de orice?. Cred că explicația vine din politizarea sistemului de sănătate și a managementului spitalelor.

80% dintre studenţii la medicină vor să plece din ţară

Reporter: Care este legătura dintre UMF-uri, adică universitățile de medicină și farmacie, și această politizare?

C.U: Este o legătură. Acești profesori care predau la universitate sunt și în clinici ca medici și tratează. Fac și cercetare. Sunt și manageri de spital. Sunt și directori de secții medicale. Sunt șefi în comisiile de specialitate. Ei alocă bani, aprobă medicamente. Totul este într-o încrengătură în care nimeni nu poate pătrunde. Inclusiv accesul într-o clinică universitară pentru un medic care a terminat universitatea de medicină și farmacie este aproape imposibil. În mod normal, un medic după ce termină facultatea trebuie să dea rezidențiatul. După ce termină rezidențiatul de cinci sau șase ani, dă un concurs pe un post pentru a intra fie într-o clinică universitară, fie în alt spital dințară. Posturile în clinicile universitare sunt ocupate într-un alt mod decât cel descris anterior și care este valabil pentru toți cei care au terminat medicina. Cei care vin pe posturi devin preparatori, dau concurs singuri pe post, nu dau concurs de rezidențiat cu toți studenții care au terminat medicina și vor să facă un rezidențiat. După ce fac un doctorat, din preparatori devin asistenți universitari. Ei au deja post în clinică, predau și la universitate. Iată cum acest sistem închis este blocat. În discuția din Comisia de sănătate, Vlad Mixich a precizat că 80% dintre studenții români care termină medicina în România, vor să plece în străinătate din două motive: salariile mici și modul de accedere în sistem și de creștere a profesionalizării lor.

„Nu i-am auzit vorbind de pacienţi”

Rep: Ce pierd pacienții, contribuabilii sistemului de sănătate, dacă această ordonanță este respinsă? Este în Camera Deputaților, care este for decizional.

C.U: Exact! Despre pacient nu a fost vorba deloc. Nu am auzit nicio clipă vorbind despre pacienți pe rectorii, decanii, prodecanii sau pe toți cei care au fost să combată ordonanța. Au vorbit doar despre ei și despre cum nu trebuie să își piardă ei puterea. Pacientul pierde un spital în care ar putea avea condiții la nivel european. Bani sunt în sistem. Avem spitale în București ce sunt finațate din trei surse, de Ministerul Sănătății, de Primărie și de Casa Națională de Asigurări. Totuși ele arată mai rău decât acum 20 de ani. Pacienții pierd posibilitatea de a se trata în condiții decente. Găsesc un spital plin de infecții nosocomiale. De asemenea, pierd accesul la tratamente. Găsesc un spital în care trebuie să cumpere medicamente de la farmacia de vis-a-vis. Pierd modul în care sunt tratați de către acești profesori care se consideră niște stăpâni acolo unde sunt. Pentru ei, pacientul nu reprezintă decât o sursă de venit, chiar dacă nu un venit direct prin șpagă, ci prin alte modalități. Pierd un tratament corect, făcut cu empatie și profesionalism.