A făcut Irlanda de Nord un pas către secesiunea de Marea Britanie?

Irlanda de Nord se găsește în mijlocul unei crize politice de proporții, poate cea mai mare de la Acordul de Pace din Vinerea Mare din 1998, care a pus capăt unui război civil care dura de 30 de ani și care a oferit atribuții importante autorităților din Ulster.

Joia trecută în alegeri anticipate Partidul Democrat Unionist (DUP), condus de șefa executivului regional, Arlene Foster, a obținut doar 28 de mandate din cele 90 ale Adunării legislative de la Belfast, față de 27 câte a obținut Sinn Fein (SF), aripa politică a organizației paramilitare Armata Republicană Irlandeză (IRA), care susține reunificarea provinciei cu Republica Irlanda. 

Partidul Social Democrat Laburist (SDLP), separatist moderat, a obținut 12 mandate, Partidul Unionist din Ulster (UUP) - moderat,10 mandate, Partidul Alianței (APNI) - non-sectar - 8 mandate, alte partide mici - 5 mandate. 

Pentru prima oară în istoria de 95 de ani a provinciei britanice, partidele separatiste au obținut împreună mai multe mandate decât cele unioniste. 

Lidera din Ulster a Sinn Fein, Michelle O'Neill ca și liderul general al Sinn Fein, Gerry Adams (actualmente deputat în parlamentul Republicii Irlanda) refuză să coopereze la guvernare cu Arlene Foster, aflată sub investigație pentru promovarea unei scheme eșuate de subvenționare a surselor de energie alternativă care a costat contribuabilul aproape 500 de milioane de lire sterline.

Influența Brexit 

Potrivit Acordului din 1998, Irlanda de Nord (cu o populație de 1,8 milioane) nu poate fi guvernată decât cu acordul celor două comunități - protestanții, favorabili rămânerii în Regatul Unit, și catolicii, care doresc reunificarea cu Republicii Irlanda. Până acum, șef al executivului regional a fost un politician protestant, iar adjunctul său un politician catolic. 

Liderul Sinn Fein, Gerry Adams, consideră că Irlanda de Nord dorește reunificarea cu Republica Irlanda

Alegerile anticipate au fost provocate de demisia fostului șef adjunct din partea Sinn Fein, Martin McGuinness, care a dus la prăbușirea coaliției de guvernare de la Belfast. Foster însă nici nu se gândește să se retragă și aparent are încă sprijinul partidului pe care-l conduce. 

Guvernul britanic acționează ca arbitru în această dispută politică, dar Adams a acuzat deja executivul de la Londra că ia partea unioniștilor. 

El nu a pierdut ocazia să afirme că votul de săptămâna trecută a fost un vot în favoarea reunificării Insulei, partiționată din anul 1922 între un stat independent irlandez și o provincie britanică. 

Ecuația politică este complicată și de faptul că Regatul Unit se pregătește să se angajeze pe calea ieșirii din Uniunea Europeană.

Dar în timp ce pe ansamblul Regatului Unit votul în favoarea ieșirii din UE a fost de 52% - 48%, în Ulster acest vot a fost de 56% - 44% în favoarea rămânerii în UE, DUP fiind singurul mare partid care a sprijinit Brexit. 

La ora actuală frontiera cu Republica Irlanda este una care poate fi trecută liber, dar după Brexit riscă să devină o frontieră "dură" și acest lucru generează îngrijorare în Ulster, mai ales printre catolici, care au legături strânse cu Republica Irlanda, adeseori de rudenie. 

Guvernul britanic nu se cramponează de această provincie și poate organiza un referendum "de frontieră", dacă se dovedește că există un curent de opinie în acest sens. 

Actuala criză politică din provincie care riscă re-impunerea guvernării directe, combinată cu incertitudinea generată de Brexit, ar putea deplasa opinia publică majoritar într-o asemenea direcție în viitorul nu prea îndepărtat.