Prof. Jeffrey C. Isaac: Ce este promisiunea ILIBERALĂ? Putere necondiționată și abandonul libertăţilor (Exclusiv RFI)

Din Rusia până în Ungaria, din Venezuela până în Sierra Leone sau din Turcia până în Polonia analiştii observă un fenomen care tulbură statele de drept din toată lumea, respectiv apariţia democraţiilor ILIBERALE.

Un astfel de regim politic are puţin respect pentru statul de drept şi pentru libertăţile civile şi este un concept care defineşte din ce în ce mai multe state în ultima perioadă.

Claudia Zidaru a discutat despre democraţiile iliberale cu profesorul Jeffrey Isaac de la Universitatea Indiana din Statele Unite ale Americii.

Profesorul specializat în analiză politică explică acest concept, în special în raport cu ultimele evenimente din Europa:

Claudia Zidaru: Termenul „iliberalism” este unul complex. Domnule profesor Isaac, dumneavoastră cum îl definiți, având în vedere, mai ales, ce se întâmplă acum în Europa?

Jeffrey C. Isaac: Pot spune că termenul „iliberalism” este la fel de alunecos precum termenul „liberalism”. În termeni generali, înseamnă neliberal sau anti-liberal. În contextul actualelor discuții politice în jurul temei democrațiilor iliberale, pentru europeni, iliberalismul înseamnă devalorizarea sau opoziția la liberalism.

Voi da câteva exemple ce intră sub rubrica liberalismului și cărora li se opun liderii populişti: credința în discursul asupra drepturilor omului, aprecierea și susținerea minorităților rasiale, etnice, religioase, sexuale, naționale, dar și politice, angajamentul față de guvernarea constituțională bazată pe respectarea statului de drept, angajamentul față de autonomia puterii judiciare, angajamentul față de libertatea de asociere, libertatea de mișcare și de comunicare, în plan intern, dar și transnațional, credința în pluralismul civic și politic.

În contextul actual, iliberalismul pune în pericol aceste lucruri și imaginează un corp social mai unificat, în care unitatea, omogenitatea, integrarea sunt foarte apreciate. Orice reprezintă lipsă unitate, diferențe, diversitate este pus sub semnul întrebării.

Claudia Zidaru: Diferite țări, cu istorii politice diferinte experimentează tendințe iliberale. Cum poate fi explicat acest fapt? Esența democrației se erodează?

Jeffrey C. Isaac: Liberalismul și, în mod special, democrația liberală constituie procese istorice relativ recente. Astfel, iliberalismul, anti-liberalismul, formele neliberale de drept, politică, societate au predominat în majoritatea locurile, în mare parte din istoria omenirii. Liberalismul este o realizare destul de fragilă și dificilă. Acestea fiind spuse, se poate observa ascensiunea iliberalismului în multe locuri în lume, în cadrul celor mai dezvoltate democrații liberale din vestul Europei, în SUA sau în cadrul democrațiilor liberale mai recente din Europa de Est post-comunistă sau în Turcia și, probabil, în Venezuela. Cu siguranță este foarte extins. Pentru a înțelege formele actuale ale iliberalismului și discursul democrațiilor iliberale trebuie să înțelegem limitele și slăbiciunile liberalismului contemporan. Aceste limite și slăbiciuni există și ele apar în toate locurile.

Claudia Zidaru: Astfel, se poate vorbi despre o criză a liberalismului în același timp în care vedem ascensiunea tendințelor iliberale. Putem identifica o axă a iliberalismului la nivel mondial acum sau este  o construcţie prea îndepărtată?

Jeffrey C. Isaac: În primul rând, referitor la criza liberalismului, scriu o recenzie despre o carte foarte bună, „The Retreat of Western Liberalism”, al cărei autor este Edward Luce. Acesta analizează provocările liberalismului occidental din perspectivă ideologică, politică, economică, dar și geopolitică. Totodată, vorbește despre o gamă variată de provocări și despre  cum apar, despre similaritățile dintre acestea la nivel global, dar și despre cum iau naștere în mod diferit în fiecare țară.

Este important să fii atent la aceste diferențe. Este un exces de iliberalism sau de anti-liberalism? Cred că este plauzibil să spunem că este vorba despre un exces, în măsura în care există legături importante și afinități ideologice între anumiți lideri iliberali sau anti-liberali importanți din lume, precum Putin, Trump, Orban, Le Pen, Erdogan. Cred că anumiți scriitori, jurnaliști, cercetători și politologi au atras atenția, în special asupra rolului Rusiei sub Putin, în promovarea acestor lideri, în propaganda împotriva democrației liberale, împotriva UE. Cred că datorită acestor afinități putem vorbi despre un exces, dar nu trebuie exagerată amploarea coluziunii explicite. Nu este o simplă cauză care explică ascensiunea iliberalismului. Acesta își are baza în provocările curente ale liberalismului.

Claudia Zidaru: În această perioadă în care ați observat fenomenul iliberal, mai ales în Europa, ați putut identifica votanții, susținătorii iliberalismului? Ce fel de oameni sunt aceștia? Ce fel de cetățeni?

J.C.I: Politologii nu au ajuns la un consens în această privință, ci există diferențe asupra cărora nu mă pot pronunța acum. Vă dau un exemplu. Există argumente care susțin că susținătorii mișcărilor iliberale sunt din rândul generațiilor mai vârstnice, a pensionarilor care întâmpină dificultăți. Pe de altă parte, politologul Yashca Mounk a argumentat că sondajele sugerează că generația millennials este mai puțin atașată democrației liberale decât generațiile anterioare. Cred că susținerea pentru iliberalism vine din mai multe segmente ale populației. Mare parte din această susținere este legată de faptul că partidele politice mainstream (clasice, tradiționale, vechi) dau sau au dat greș, legitimitatea lor e în scădere, iar oamenii rezonează la mesajul liderilor iliberali.

Am văzut acest lucru în Franța și în Statele Unite cu Trump. Este foarte important să avem în vedere faptul că în majoritatea cazurilor este vorba despre sisteme pluripartidice, iar liderii iliberali nu au suportul unei vaste majorități. Totuși, este adevărat că ei promit lucruri pe care partidele convenționale nu au reușit să le îndeplinească. Astfel, cred că răspunsul la întrebarea „Ce categorie demografică susține iliberalismul?” diferă de la țară la țară.

CZ: Nici guvernul polonez, nici guvernul ungar nu s-au stingherit cu recentele lor propuneri. Sunt iliberali mândri. Există vreo vulneralibilitate a guvernării iliberale despre care credeți că permite societății să se opună unor astfel de propuneri prin care se modifică legi în mod arbitrar? 

J.C.I: Am văzut rezistență, una chiar substanțială în Budapesta împotriva eforturilor guvernului Orban de a închide Central European University. Acea rezistență din Budapesta s-a conectat cu numeroase locuri, mai ales din Europa și Statele Unite, unde rezidenții s-au mobilizat pentru CEU. Am văzut că a existat rezistență în Ungaria.

Acesta a fost un exemplu, dar încă nu știm ce se va întâmpla. Am văzut cum cel mai recent pachet legislativ ce a trecut de Parlamentul polonez, prin care se limita independența justiției în Polonia, ce a fost amplu criticat, a fost respins de președintele Duda, care era asociat Partidului Dreptate și Justiție. Este o situație în care există rezistență civică și presiune din partea UE și a altor forțe internaționale. Dar sunt și dinamicile instituționale din interiorul țării care oferă oportunități prin care să se limiteze aspirațiile sau măsurile legislative urmărite de liderii iliberali. Cred că există posibilități pentru rezistență. De asemenea, sunt căi prin care liderii autoritari deseori își supraestimează legitimitatea. Putem vedea acest lucru în cazul lui Donald Trump, care exagerează dramatic gradul de suport popular pe care îl are la nivelul țării. În Statele Unite, în timp ce a fost o rezistență publică substanțială față de anumite trăsături ale trumpismului în ultimele șase luni, un rol important a fost jucat de avocați și curțile de justiție, care au un grad substanțial de independență. Este exact acea independență pe care guvernul din Polonia a încercat să o limiteze. Independența curților a pus obstacole în calea administrației Trump. Astfel, există posibilitatea ca oamenii care iau în serios valorile democrației liberale să susțină și să profite de aceste oportunități.

CZ: Având în vedere toate provocările și toate detaliile pe care ni le-ați spus, în ce parte a tabloului general al acestui război dintre liberalism și iliberalism credeți că ne situăm?

J.C.I: Sunt două idei interesante din cartea lui Luce, probabil ideile centrale. Dacă vrei să înțelegi provocările curente la adresa liberalismului occidental trebuie să înțelegi circumstanțele care au cauzat scăderea dramatică a clasei de mijloc în lumea democrat-liberală și diminuarea oportunităților oferite generației millennials și a modului în care acestea sunt văzute, ca provocări ale politicilor regimurilor liberale menite să ofere suficiente oportunități masei cetățenilor, astfel încât regimul să fie legitim. Acesta este un set de probleme foarte important și greu de rezolvat. În esență, Luce, asociază, într-un fel, declinul vestului în politica și economia mondială cu un răspuns la întrebarea despre rolul tot mai crescut al Chinei. El asociază declinul liberalismului vestic cu transformări foarte profunde, de substanță, pe termen lung la nivel global. Cred că acestea subliniază provocările cu care se confruntă democrația liberală, care sunt substanțiale. Bineînțeles că mișcările și liderii iliberali exploatează aceste provocări și caută să obțină puterea politică pretinzând că pot să ofere răspunsuri la aceste provocări, dar, în fapt, nu pot.  Pentru ca liberalismul să continue în secolul al XXI-lea și să facă față acestor provocări, trebuie să se producă o regândire a multor politici și a modului în care este posibil ca în era digitală să generezi discursuri narative convingătoare și o viziune publică, liberală asupra viitorului. Promisiunea iliberală se referă la un viitor cu o putere necondiționată și o prosperitate necunoscută,  în care valorile liberale nu contează. Nu pot îndeplini o asemenea promisiune. Valorile liberale contează întotdeauna. Fără acestea avem autoritarism, orizonturi închise și moartea libertăților civice. Acestea nu sunt lucruri bune.