Asigurările medicale în America: Un sistem fragmentat, costisitor, ineficient

Sistemul american de sănătate este subiect de fascinație în multe colțuri ale lumii. E o fascinație justificată, amestecată cu uimirea că America, renumită pentru spiritul ei practic, rămâne cu o medicină inaccesibilă multora (din cauza asigurărilor imperfecte sau inexistente și prețurilor de multe ori exorbitante la servicii și medicamente), practicată cu o eficiență scăzută (puzderia de companii de asigurări generează costuri birocratice substanțiale) și cu rezultate medicale inegale sau, de multe ori, dezamăgitoare.

Eagan Kemp: E greu de descris, sistemul de sănătate american, pentru că este extrem de fragmentat. Are multe componente, unele publice, altele private. Statul asigură oameni în vârstă, persoane cu dizabilități, mulți copii, militari în serviciu activ, veterani. Privatul se referă la polițe plătite de angajatori. În plus, cam 10% din populație (aproximativ 28 de milioane) sunt, la această oră, neasigurați. Ceea ce nu prea întâlnești în țări europene.

Reporter: De ce este atât de fragmentat sistemul? Cum a ajuns la forma actuală?

Eagan Kemp: La început a fost asigurarea oferită de patron. În perioada, celui de al II-lea Război Mondial, când salariile erau înghețate, a venit ideea de a oferi, în loc de spor, asigurare medicala. Această schimbare, în esență conjuncturală, a stat la temelia sistemului actual, în care cam jumătate dintre americani au asigurare patronală. Celelalte piese ale mecanismului au apărut ulterior: începând din anii 1960 am adaugat MEDICARE (pentru bătrâni), MEDICAID (pentru săraci) și, treptat, alte programe de stat beneficiind grupuri specifice de americani.

Reporter: Când vine vorba de sistemele europene de sănătate, formula-sperietoare utilizată pentru a le descrie este, aici, "medicina socializată", adica de stat. De unde acest dispreț, acest aer de superioritate?

Eagan Kemp: Există, în societatea americană, un foarte răspândit scepticism în privința statului, mai exact rolului pe care acesta trebuie să-l joace în asistența medicală - unde trebuie și unde nu trebuie să se implice. Nu cred că americanii înțeleg bine cât de costisitor este sistemul nostru, cât de mulți neasigurați avem în realitate, cât de inegală calitativ este îngrijirea medicală în teritoriu. Unele zone ale țării se bucură de servicii foarte bune, în alte locuri, sau când ești sărac, accesul la servicii medicale de calitate este dificil.

Reporter: Scrieți că "aproape 60 de țări, unele mult mai sărace decât SUA, oferă o formă sau alta de asigurare medicală universală". "Nici una dintre aceste țări", scrieți în continuare, "nu ar veni cu un sistem care să acopere la prețuri mai mari mai puțină lume cu rezultate mai proaste". De ce au ajuns SUA în această situație? De ce nu s-a realizat încă un sistem de asigurare generalizată?

Eagan Kemp: De când au intrat în vigoare MEDICARE - destinat inițial celor în vârstă - și MEDICAID - la începuturile sale un program restrâns vizându-i pe cei cu venituri limitate -planul era extinderea lor treptată către alte categorii ale populației, până la generalizare. Dinamica politică internă a evoluat însă după anii 1960,  și planul originar a suferit ajustări și metamorfoze. Unele grupuri, precum copiii și persoanele cu dizabilități, au intrat sub umbrela celor două programe dar, în general vorbind, voința politică de a duce treaba la bun sfârsit s-a risipit.  Asistăm la o trezire acum, dar drumul către asigurarea medicală universală rămâne presărat cu obstacole.

Reporter: OBAMACARE a fost concepută ca un pas către universalizare. Cum ați descrie, în termeni generali, acest program, prima reformă încununată de succes a perioadei post-belice?

Eagan Kemp: Obamacare are și hibe, dar și avantaje.  Obiectivul care s-a conturat în dezbaterea legii era ori un sistem cuprinzător, prin trecerea la modelul casei de asigurări unice, ori ceva intermediar, de pildă opțiuni de participare la MEDICARE, sau introducerea unei "alternative publice" la concurența pe piața asigurărilor.  Adevărul este că am ratat o mare ocazie.  Am fi putut avea ceva generos, dar ne-am mulțumit cu intermediarul,  calea de mijloc:  am rămas cu  sistemul fragmentat, care generează costuri administrative mari.  Avem, ce-i drept,  cam 20 de milioane de asigurați în plus, dar în jur de 28 de milioane rămân fără asigurare.  Problema costului și a calității nu s-a rezolvat, cum s-ar fi întâmplat cu o reformă mai coerentă și universală.

Reporter: Și totuși, opoziția Republicană a fost feroce. În loc să contribuie soluții, au fost cuprinși de frenezia abrogării. Au încercat să omoare această reformă din prima clipă, de la naștere.  De ce această încrâncenare?

Eagan Kemp: E o întrebare bună. Greu de înțeles, din punctul meu de vedere, pentru că multe idei de bază în OBAMACARE provin dintr-o lege implementată în Massachusetts de guvernatorul de atunci, Mitt Romney - legea poreclită ROMNEYCARE. Conținea, acea lege, idei Republicane, conservatoare chiar, venite din institutele lor de expertiză.  Elemente bi-partizane au fost, dar, în final,  nu și susținere bi-partizană a proiectului, motivul principal fiind, cred, animozitatea față de Obama personal manifesta  cu deosebire în rândul dreptei extreme a partidului Republican, care a refuzat orice compromis. S-au pus în calea oricărui succes legislativ al lui Obama, crezând că dacă se implică, vor avea de înfruntat opoziția dură a bazei la următoarele alegeri, riscând să-și piardă posturile.  De aici încăpățânarea până-n pânzele albe,  refuzul oricărei modificări, oricărei ajustări care ar fi ameliorat legea. Au refuzat total orice participare pozitivă.

Reporter: Reforma s-a împotmolit, tentativa de a "abroga și înlocui" OBAMACARE  a eșuat, dar președintele încearcă s-o submineze deși Republicanii n-au nimic de oferit în schimb, aripa lor dreaptă blocând orice alternativă rezonabilă.  Există vreo cale de ieșire din acest impas?

Eagan Kemp: Se aude mișcare, sunt semne ale unui nou efort bi-partizan de a stabiliza legea existentă și a merge în direcția modelului casei unice de asigurări . Sondajele în acest sens arată bine, majoritatea americanilor, și majoritatea doctorilor,  declarându-se în favoarea unui astfel de model. Vă pot spune că membrii organizației noastre, și altor organizații progresiste, primesc multe telefoane și mesaje e-mail care exprimă entuziasm în privința unui sistem de asigurare universal.

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua