Declarația de independență poate precipita deznodământul aventurii separatiste catalane

Deocamdată încă nu se poate anticipa care va fi deznodământul aventurii secesioniste catalane. Întrebările care se află în gura tuturor sunt legate de  propunerea pe care o va face în această seară Carles Puigdemont Parlamentului Catalan: Se va formula o declarație de independență?; Va fi proclamată independența Cataloniei?; Se va proclama La Republica de Cataluña?; Va fi o declarație unilaterală?  sau se va face o ”declarație retorică de independență”?, una dintre formulările cele mai curioase care este sugerată de către moderați.                                                                      

Ei bine, chiar dacă pentru cineva străin de problema catalană aceste întrebări nu sugerează decât același scenariu al secesionismului, al separării definitive a Cataloniei de restul Spaniei, pentru Carles Puigdemont nuanțele semantice sunt singurele care îi asigură un oarecare spațiu de manevră.

Actualul executiv catalan este susținut în parlamentul de la Barcelona de o coaliție destul de eterogenă din care fac parte nu mai puțin de cinci partide, o alianță în care se aglutinează liberalii propriului Puigdemont, stânga republicană și mișcarea anti-sistem a celor de la CUP, partide care au viziuni deferite asupra modului în care ar trebui să decurgă procesul secesionist.

Apropiații președintelui catalan îi cer să-și tempereze discursul și să se rezume la o intervenție simbolică, țin să remintesc că formațiunea din care face parte se numește Partidul Democrat Catalan European. La rândul lor,  republicanii îi reamintesc că are un mandat popular și că nu-i poate defrauda pe cei  peste două milioane de catalani care au votat pentru independență, iar cei anti-sistem, de la CUP, îi cer, nici mai mult, nici mai puțin decât să declare o Republică Populară Catalană, deși trebuie să menționez că această formațiune cu vederi radicale, nu deține decât 10 din cele 71 de locuri care asigură secesioniștilor majoritatea parlamentară.

Cert este că intervenția de marți va fi un important punct de inflexiune care va precipita  deznodământul  aventurii separatiste catalane

Mai este mai puțin de o oră până când președintele catalan va clarifica lucrurile sub o formă sau alta, dar, evident,  problema cea mai mare pe care o are Carles Puigdemont este relația cu Madridul, fiindcă, conform ultimelor avertismente venite din partea Partidului Popular, a premierului Mariano Rajoy, orice declarație care va încerca să creeze o legalitate paralelă sau care să ducă la formarea unui nou stat, va atrage după sine aplicarea articolului 155 al Constituției, adică suspendarea autonomiei catalane, dizolvarea parlamentului de la Barcelona, demiterea executivului, organizarea de alegeri regionale, și probabil arestarea liderului catalan sub acuzația de trădare.  Deși conform unor informații de ultimă oră  se pare că premierul spaniol ar fi dispus să dea executivului de la Barcelona un ultimatum de 72 de ore înainte de a face acest pas.

Pe de altă parte ar trebui amintit un alt episod în care  luni, purtătorul de cuvânt al popularilor, Pablo Casado, îl avertiza pe Puigdemont că ar putea să împărtășească soarta lui  Lluís Companys, un alt președinte care a declarat independența Cataloniei în 1934, motiv pentru care a fost împușcat de Franco în 1940.  Nu se poate ajunge nici pe departe la acest deznodământ, dar declarația reflectă tensiunea pe care o trăiește dreapta spaniolă în acest moment.

Dar probabil consecința cea mai periculoasă, a provocării secesioniste catalane, este faptul că politica a coborât în stradă, naționalismul catalan a trezit naționalismul spaniol. Ieri pe străzile Valenciei au avut loc confruntări violente între participanții la o demonstrație pentru independență si grupări de extremă dreapta.

În această după-amiază au fost convocate mai multe mitinguri în fața parlamentului catalan pentru a-l forța pe Puigdemont să-și respecte angajamentele luate față de mişcarea separatistă, adică să declare de o formă tranșantă Republica Independentă Catalană.

Luni au apărut informații în presa spaniolă despre un ipotetic plan al autorităților de la Barcelona, conform căruia se va încerca instaurarea statului catalan prin scoaterea oamenilor în stradă. Un scenariu mai mult decât îngrijorător  care ar putea să arunce Spania într-o spirală a violenței, o experiență dureroasă care încă nu a dispărut din memoria colectivă spaniolă.