Carles Puigdemont trebuie să răspundă somației Madridului

Marțea trecută, după cum deja se știe, Carles Puigdemont a făcut o declarație în fața parlamentului de la Barcelona în care acceptă mandatul  controversatului referendumului din 1 octombrie,  fără să declare in mod tranșant independența. Tot în cdrul aceleiași declarații cerea Parlamentului suspendarea oricăror acțiuni îndreptate în acest sens pentru a da o șansă negocierilor cu autoritățile de la Madrid.

Evident că Madridul a refuzat orice tip de negociere în aceste circumstanțe și a cerut autorităților de la Barcelona să revină la cadrul constituțional. Ba mai mult, miercurea trecută Mariano Rajoy i-a dat președintelui catalan un ultimatum prin care îi cerea să clarifice, până luni dimineață la ora 10, termenii confuzei declarații de independență. ”Cerem în mod oficial guvernului catalan să confirme dacă a declarat sau nu independența Cataloniei, dincolo de confuzia, creată în mod deliberat privind intrarea sa în vigoare” spunea premierul spaniol.

Ei bine în aceste cinci zile atmosfera care s-a respirat în Catalonia a fost încărcată de tensiune, Carles Puigdemont a fost supus presiunii sectoarelor celor mai radicale ale mișcării secesioniste. Partidul CUP, de extremă-stânga, a declarat sâmbătă că îi va retrage sprijinul parlamentar guvernului de la Barcelona, dacă nu va formula o declarație fermă de independență. Iar duminică, în cadrul unui act comemorativ dedicat  unui alt președinte catalan, Lluís Companys,  excutat de către regimul franchist în 1940, pentru o altă încercare eșuată de secesiune, l-au asigurat pe Carles Puigdemont că dacă există pericolul să împărtășească soarta acestuia, se va bucura de sprijinul lor necondiționat.

Tot de o formă tranșantă a fost somat Carles Pigdemont si de către autoritățile de la Madrid, care după ce i-au dat ultimatumul de miercuri, au revenit  cu un fax pentru a-l avertizat să renunțe la orice ambiguitate deoarece, citez „orice răspuns în afara unui da sau nu va fi considerat o confirmare a declarației de independență”, ceea ce probabil ar declanșa mecanismul de suspendare a  autonomiei Cataloniei, adică a aplicării a articolului 155 al Constituției.

Dar de fapt în ce constă acest articol 155 cu care Madridul amenință mișcare secesionistă?

Ei bine, articolul este o mențiune laconică a constituție, nereglementată de nici o lege organică, conform căreia ”Guvernul poate lua toate măsurile necesare pentru a obliga orice Comunitate Autonomă, să-și respecte obligațiile care îi revin conform Constituției și legislației în vigoare”. Tot în cadrul acestui articol, se mai menționează faptul că  aceste măsuri nu se pot lua decât cu o prealabilă notificare a autorităților în cauză, ceea ce deja executivul de la Madrid a făcut miercuri, și aprobarea senatului, ceea ce se presupune că se va face joi dacă autoritățile de la Barcelona vor confirma declarația de independență. Conform lecturii făcute de juriștii spanioli, setul de măsuri pe care le-ar putea lua Mariano Rajoy ar fi  dintre cele mai drastice și nu se exclude demiterea executivului de la Barcelona, dizolvarea parlamentului regional si organizarea de alegeri anticipate.
În aceste circumstanțe Pugdemont trebuie să aleagă între capitulare și represiune, între pierderea sprijinului parlamentar în cazul în care nu confirmă declarația de independență sau măsurile represive ale autorităților de la Madrid, dacă declară independența. Ținând cont de abilitatea liderului catalan de a jongla cu ambiguitățile limbajului  politic, probabil va evita un răspuns tranșant sperând că o nouă amânare i-ar putea da timp să găsească un mediator internațional care să să accepte arbitrarea conflictului. Un fapt atât  e puțin probabil , mai ales după declarațiile Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care își exprima îngrijorarea și afirma că "Dacă Catalonia devine independentă, alții vor dori să facă același lucru și nu vreau ca în 15 ani Uniunea Europeană să aibă 98 de state"