„Proiectul de lege privind ONG-urile, o încercare de a reduce la tăcere organizațiile critice cu puterea la un moment dat”

Propunerea a trecut deși are aviz negativ din partea Guvernului. Opoziţia critică iniţiativa legislativă considerând că își propune de fapt să reducă la tăcere ONG-urile. Andreea Orosz a stat de vorbă cu senatoarea USR Florina Presadă despre controversele legate de acest proiect legislativ.

Florina Presadă: Doi inițiatori ai legii, domnii Pleșoianu și Șerban Nicolae, propun ca organizațiile neguvernamentale să raporteze semestrial raporturile de venituri și cheltuieli în care să se evidențieze fiecare donator, finanțator și suma pe care a donat-o, sub sancțiunea încetării de drept a activității organizației neguvernamentale care nu se conformează acestei obligații.

Vorbim despre publicarea în Monitorul Oficial a acestor rapoarte financiare, lucru exagerat față de cerințele legale actuale. Organizațiile neguvernamentale, cele care au statut de utilitate publică, au această obligație de a publica rapoartele respective anual.

Rep: Este o problemă de transparență pentru ONG? Sau unde apare exact problema la această prevedere?

F.P: Nu cred că este o problemă de transparență. După cum spuneam, organizațiile neguvernamentale care au statut de utilitate publică, au deja această obligație de a publica în Monitorul Oficial, anual, rapoartele de venituri și de cheltuieli. Ceea ce se propune acum, prin această inițiativă legislativă, este o cerință exagerată, probabil născută din ideea de a expune organizațiile neguvernamentale finanțate de către „forțe oculte” sau „surse externe care nu au la inimă interesele țării”.

Rep: Sancțiunea este nouă?

F.P: Și sancțiunile sunt noi. Ele sunt exagerate în raport cu cerința adusă prin propunerea legislativă. Nu poți ca după o lună sau două de la neconformare să ceri încetarea de drept sau suspendarea organizațiilor neguvernamentale. Nu este vorba despre o cerință de transparență sporită.

Este vorba despre o încercare de a „expune” organizațiile neguvernamentale care sunt critice cu puterea. Nu în ultimul rând, prin această inițiativă legislativă se propune o redefinire a statutului de utilitate publică, o redefinire a domeniilor organizațiilor neguvernamentale care pot obține acest statut de utilitate publică.

De exemplu, în expunerea de motive se explică că organizațiile de tip civic nu ar trebui să poată obțină acest statut deoarece nu provin dintr-un domeniu concret, centralizat pe acțiune și, citez, „comensuarbil”. Cei doi inițiatori sunt deranjați de aceste organizații, pe care le numesc de tip civic.

Rep: Pe de altă parte, acestor ONG-uri li se impun anumite condiții, precum „să nu desfășoare în ultimii doi ani și nici în prezent activități politice de orice fel, activități de strângere de fonduri sau campanii de sprijinire ori opoziție față de un partid politic sau un candidat pentru o funcție publică în care acesta poate fi numit ori ales”. Aceste chestiuni sunt foarte clare sau pot fi interpretabile?

F.P: Evident că aceste lucruri pot fi interpretate. Mai ales când ești o organizație civică, de foarte multe ori, te poziționezi într-un fel sau altul față de putere sau față de unul sau mai multe partide. Este clar că este o încercare de a reduce la tăcere organizațiile critice cu puterea la un moment dat. De altfel, procedura de obținere a statutului de utilitate publică, așa cum este reglementată la acest moment, este destul de clară și a funcționat destul de bine până acum, tocmai pentru a nu lăsa loc de interpretări sau de abuzuri din partea celor care acordă acest statut de utilitate publică.

Rep: Trebuie să le mai spunem ascultătorilor că inițiativa legislativă a primit aviz negativ din partea Guvernului. Au fost voci în Parlament care s-au împotrivit. Cu toate acestea, ea a fost adoptată tacit de către Senat. Cum s-a ajuns la această ituație?

F.P: Inițiatorii au cerut o prelungire a termenului de adoptare tacită. Acesta s-a împlinit ieri. Se face că, până la urmă, biroul permanent nu a pus niciodată pe ordinea de zi a plenului Senatului această inițiativă legislativă. Nu știm dacă a fost o întâmplare, dacă a fost o neglijență sau dacă a fost intenționată această omisiune. Cert este că, din păcate, Senatul nu a avut ocazia de a dezbate în plen această inițiativă legislativă. Este rușinos atunci când o inițiativă trece tacit de una dintre camere pentru că este un eșec al acelei camere, ca putere legiuitoare, de a se exprima, de a-și spune un punct de vedere asupra unei inițiative.

Rep: Ce fel de ONG-uri au acest statut de organziație de utilitate publică?

F.P: De cele mai multe ori sunt organizații care au o activitate susținută în domeniul social, al protecției mediului, al ajutorării celorlalți. Sunt organizații care lucrează cu copii defavorizați, cu vârstnici. Sunt tot felul de ONG-uri care, de fapt, suplinesc un eșec al statului. De exemplu, acolo unde statul nu poate veni cu servicii sociale, aceste organizații neguvernamentale vin și furnizează acest serviciu. De aceea este important acest statut de utilitate publică. Practic, este o recunoaștere a meritelor unei organizații și ele sunt susținute, conform legii, pentru aceste activități.

De precizat că în România existau la sfarsitul anului trecut  doar 134 de organizații ce au obținut statutul în urma unui proces de evaluare.

Restul de aproximativ 1.300 de asociaţii şi fundaţii au primit direct statutul de utilitate publică în baza unor legi speciale prin care au fost înființate (Asociații de Dezvoltare Intercomunitară, Asociații de Îmbunătățire Funciare, Uniuni de Creatori, etc), fără a li se aplica un filtru de selecție care să includă criterii minimale, se arată într-o analiză făcută fostul ministrul, pentru Consultare Publică şi Dialog Civic, Violeta Alexandru.

Analiza mai arăta că 17 organizații cu statut de utilitate publică  nu depuseseră bilanțul pentru 2015 și peste 40 dintre acestea înregistrau anul trecut  debite la bugetul de stat, în sumă totală de peste 1,7 milioane de lei.