Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Casa care a fost țara noastră – un altfel de portret al Siriei

alia.jpg

Alia Malek
Image source: 
Pulitzer Center

Alia Malek este avocat, cu studii la prestigioasa universitate Georgetown, și jurnalist cu articole publicate, printre altele, în cotidianul New York Times și în revista The New Yorker. A lucrat, îndată după terminarea studiilor juridice, la Departamentul pentru drepturi civile al Ministerului Justiției și apoi în Liban și Cisiordania. Vreme de doi ani, până-n octombrie 2015, a fost angajata postului de televiziune Al-Jazeera America. 

Subiectul principal al al interviului care urmează, cartea ei despre Siria intitulată THE HOME THAT WAS OUR COUNTRY (CASA CARE A FOST ȚARA NOASTRĂ) a fost publicată la începutul acestui an de editura NationBooks/Hachette.

Cartea este cronica celor doi ani pe care Alia Malek i-a petrecut la Damasc renovând apartamentul bunicii aflat într-o clădire, Tahaan, care devine un microcosm al multisecularei istorii siriene. Familialul, cu încărcătura sa de emoție și de nostalgie pentru un spațiu care a fost al toleranței și conviețuirii pașnice, este amplificat, în logica narațiunii, de o descriere lucidă a vieții cotidiene și de o necruțătoare analiză socio-politică iluminând cauzele dezastrului actual, care a ucis sau dezrădăcinat milioane de sirieni. Totul începe însă în spațiul mitic al câmpiei siriene, când totul era posibil.

Alia Malek: Bilad al-Sham, care în arabă desemnează teritoriul istoric al Siriei Mari, s-a aflat sub toate stăpânirile imaginabile, la răscruce de lumi, în estul Mediteranei și relativ aproape de Europa și Persia. A fost secole de-a rândul în imperiul otoman, spațiu cosmopolit, musulman și non-musulman deopotrivă, parte european, parte asiatic. Familia mea a trăit în această regiune din vremi imemoriale, de când triburile creștine yemenite au migrat către câmpia siriană. Este motivul pentru care istoria familiei mele o folosesc pentru a povesti istoria unei țări și unei regiuni.

Reporter: Cartea este, mai presus de toate,  o cronică de familie presărată cu portrete memorabile, nuanțate,  bunicele, Salma în primul rând, străbunicul, mama, dar și rude cu care ați împărțit cotidianul anilor 2011-2013, plin de pericole mai mult sau mai puțin ascunse.

Alia Malek: Încep cu străbunicul meu, născut cetățean otoman în 1889 și decedat exact în luna în care, în 1970, Hafez Al-Assad preia puterea. Bunica mea s-a măritat, și-a început căsnicia și s-a mutat la Damasc în perioada în care Siria se elibera de ocupația franceză și devenea independentă. Mama s-a născut în 1950 și a părăsit Siria în 1974, o perioadă de instabilitate, cu guverne care se schimbau  la câțiva ani, uneori la câteva luni; a trecut prin experiența conflictului arabo-israelian și a plecat în perioada în care Hafez al-Assad își consolida puterea. Eu m-am întors în Siria când insurecția era la început și am plecat în 2013. Viețile noastre s-au suprapus deci unor momente istorice, motiv pentru care am ales familia mea pentru a povesti ce s-a petrecut.

Reporter: Scrieți, "Siria a fost umbra care m-a urmărit din momentul nașterii". Dintre toate întoarcerile, imaginare sau reale pe pământul natal, cea mai plină de semnificații a fost cea din 2011. Ce v-a determinat să faceți pasul, saltul în pericol și necunoscut, când viața și cariera dvs. americană se aflau pe o traiectorie ascendentă?

Alia Malek: A fost ceva deliberat. Când situația a început să degenereze în Egipt și Tunisia, am simțit că a sosit momentul pe care-l așteptam cu toții din 1967 — inclusiv eu, născută în 1974. Am decis să-mi pun viața de la New York “sub lacăt”, și să mă mut la Damasc. Fiind avocat specializat pe drepturile omului și jurnalist, două meserii care într-o dictatură sunt dăunătoare sănătății, n-aș fi putut trăi în Siria deschis, pe față.  S-a întâmplat însă că am reintrat în posesia locuinței familiale, având deci acoperirea, ușor confirmabilă de către poliția secretă care mă ținea sub observație, că mă aflam acolo pentru lucrările de renovare. Aveam sentimentul că țara se afla în preajma unei schimbări epocale,  ultima șansă de a reînvia Siria de altădată. Am fost poate naiv optimistă că urmează ceva mai bun. Am  sosit într-o țară în expectativă, în care coexistau speranțe, aspirații și viziuni asupra viitorului, dar și multă teamă asupra alternativei care s-ar putea contura, teama că această alternativă ar putea fi una islamistă.

Reporter: Titlul cărții, CASA CARE A FOST ȚARA NOASTRĂ, conține un verb la trecut care sună ca o sentință definitivă, dar să nu uităm că în 2011, când v-ați întors și ați început lucrările de renovare, izbucneau Tahrir-ul și alte piețe medio-orientale ale revoltei și reformei, nimic nu era tranșat, speranța era intactă, contratimpul care tensionează miezul cărții nu era inevitabil.

Alia Malek: N-am crezut că așa vor evolua lucrurile. Am crezut că metafora va fi una pozitivă, că voi reînnoi propria-mi casă în timp ce poporul sirian își reface țara. Ca scriitor cauți acele metafore minunate care să împletească două fire narative. A devenit în shimb o metaforă în sens invers.

Reporter: Cum s-a ajuns aici? Cum s-a trecut de la speranțele din 2011 la devastarea și tragedia umană de astăzi?

Alia Malek: Am ajuns aici printre altele pentru că am ignorat dinamica psihologică dintr-o țară în care un regim totalitar a fost la  putere decenii de-a rândul.  N-am apreciat corect măsura în care solidaritatea socială a fost destrămată prin acțiuni deliberate ale statului.  Actorii internaționali, Iran-ul, Arabia Saudită sau Turcia, SUA sau Rusia și-au văzut de interesele lor și n-au întrebat ce-i mai bine pentru sirieni. Asta pentru că arabii, musulmanii, au fost dezumanizați în imaginarul occidental. De asta mi-am dorit să scriu această carte despre Siria, despre bunica mea: pentru a le reda aceeași umanitate cu care-i investim pe francezi, pe italieni și pe altii, a le conferi medio-orientalilor, sirienilor în particular, un chip uman. Cei din acea regiune n-au fost niciodată înfățișați în toată complexitatea lor, în toată bunătatea, sau răutatea, sau hidoșenia lor.  Din cauza asta intervenția în Siria a fost doar militară și comunitatea internațională n-a utilizat toate uneltele pe care le avea la îndemână.

Reporter: Se mai poate ridica din cenușă Siria străveche,  țara toleranței și armoniei confesionale și etnice?

Alia Malek: Ce-a fost nu mai poate fi, pentru că Siria fost construită și pe suspiciuni, pe idei false despre identitatea semenilor. Se poate naște însă o altă Sirie, la înălțimea aspirațiilor noastre  de toleranță și celebrare a bogăției diversității sale? Rămâne de văzut. Va fi greu, și nu se va întâmpla atâta vreme cât cauza principală a haosului, regimul Assad, rămâne la putere. Cei care au comis oribile, incredibile violențe vor trebui să răspundă pentru faptele lor. Trebuie dreptate pentru toate victimele, indiferent de ce parte a baricadei politice s-au aflat. Avem nevoie apoi de o nouă viziune asupra angajamentului civic. Vechea noțiune de “cetățean”, “muwatan în arabă, a fost total obliterată, golită de orice semnificație reală. Toate aceste obstacole vor trebui doborâte, pentru ca Siria profundă, atâta vreme îngropată, să poată fi adusă la lumină. Asta implică de asemnea o împăcare cu propria noastră istorie.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă AICI interviul cu Alia Malek
1813