Viktor Erdgolan – sau calea românească spre iliberalism

A intrat „românește“, ca să spun așa, adică s-a furișat „noaptea ca hoții“ și ziua ca băieții de cartier, a semnalizat Constituție, Europa și vot democratic și a luat-o spre autocrație, a început prin a invoca poporul pentru a putea apoi să-l controleze mai bine. Cuțitului i-a preferat otrava, care s-a insinuat treptat, de-abia văzută, pînă cînd, acum, începem să-i simțim efectele. Vorba unui prieten: Există un singur motiv pentru care îl admir pe Viktor Orbán: a avut curajul să spună exact ceea ce face: democrația a eșuat, este timpul să luăm în mîinile noastre calea iliberalismului.

Viktor Erdgolan al nostru, o combinație veleitară de Orbán și Erdogan, nu a avut nici măcar acest curaj. Față de el, mineriadele lui Iliescu sau manevrele lui Năstase aproape că pălesc, nu pentru că ar fi devenit, brusc, inocente, ci pentru că barem au fost mai transparente și asumate „bărbătește“. Acum, Piața Victoriei nu mai este evacuată ca Piața Universității, ci sînt scoși caii la înaintare, ca mijloc de intimidare (sau se face un frumos tîrg de iarnă, pe post de circ și pîine). Cu un zîmbet cinic, nu mai sîntem considerați nici măcar „dușmani ai poporului“ cu care autoritatea statului trebuie să se lupte coerent și consistent, ci sîntem luați pur și simplu de fraieri. Sîntem cîinii care latră în timp ce ursul trece imperturbabil.

Citiți continuarea articolului semnat de Vintilă Mihăilescu în Dilema Veche aici