Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Aspecte inedite din biografia scriitorului germano-român Oscar Walter Cisek (2)

cisek_oscar_walter.jpg

Oscar Cisek, foto portret
Sursa imaginii: 
Volumul „Gedichte” – „Poezii”, Bucureşti, 1972

Oscar Walter Cisek a fost un scriitor de limbă germană şi publicist de limbă română. S-a născut în 1897 la Bucureşti. Din 1926 pînă în 1947 a activat în diplomaţie, iar în timpul regimului antonescian a lucrat în Ministerul Propagandei. Din cauza acestor activităţi va fi epurat, în 1947, din Ministerul de Externe şi arestat în 1952. Revine în viaţa publică după eliberarea din detenţie, în 1954. Pînă-n 1966, anul morţii sale, publică numeroase scrieri literare, cît şi traduceri din română în germană.

În calitate de diplomat şi director adjunct în Ministerul presei şi propagandei, Oscar Walter Cisek a însoţit şi a condus mai multe delegaţii de scriitori şi jurnalişti din România care au vizitat Germania nazistă. În presa vremii, aceste vizite au fost prezentate din perspectiva frăţiei româno-germane după ce deja în timpul lui Carol al II-lea s-a produs o apropiere între cele două ţări. După
venirea la putere a regimului fascist al lui Ion Antonescu, în septembrie 1940, „relaţiile de prietenie” au devenit şi mai strînse.


Sursa imaginii: 
CNSAS

Foto: Cisek în vizorul Securităţii (coperta Dosarului de Urmărire Informativă)

În 1942, presa din Germania şi România a relatat despre o astfel de vizită a unui grup de ziarişti români, invitaţi de organizaţia Nationalsozialistische Volkswohlfahrt (NSV), prezidată de Erich Hilgenfeldt, cu sediul în Berlin-Wilmersdorf.

Grupul ziariştilor români care a vizitat Austria anexată şi Germania, a avut un schimb de experienţă şi o serie de întrevederi
cu politicieni şi publicişti nazişti. Din această delegaţie a făcut parte şi George Macovescu (1913-2002), viitorul ministru
comunist de externe (1972-1978) şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor (1977-1981). Cu acel prilej, Macovescu, membru PCR din 1936, a publicat un articol, intitulat „Cincisprezece zile în Germania. Viena-Salzburg-München-Berlin. Formarea generaţiilor de mîine ale naţional-socialismului”. În acest articol, publicat în ziarul ”Timpul”, (anul VI, nr.1715 din 16 februarie 1942, p. 11), autorul îşi sintetizează impresiile de călătorie într-un stil encomiastic, tipic pentru presa fascistă a vremurilor:

„Germania naţional-socialistă dă o deosebită atenţie formării viitoarelor generaţii, a acelora care s-au născut, vor creşte şi se
vor forma în spiritul naţional-socialismului. Copilul german trebuie să primească încă din primele zile ale naşterii, îngrijirea
necesară pentru a deveni un bun naţional-socialist, adică în primul rînd un om sănătos trupeşte. Educaţia de mai tîrziu îl va face un
excelent şi disciplinat membru al partidului.”


Sursa imaginii: 
William Totok

Foto: Fragmente din articolul lui G. Macovescu din ”Timpul”, 16 februarie 1942 (colaj)

În acelaşi articol, Macovescu se opreşte şi asupra trecerii prin oraşul Linz, anexat ca întreaga Austrie, în 1938, de către Germania
nazistă, notînd:

„Linz-ul este un oraş care a devenit istoric de cînd Fuehrer-ul a dat celebrul comunicat prin care anunţa că trupele germane au pătruns în Austria. Dealtfel în apropierea acestui oraş s-a născut şi şi-a trăit copilăria conducătorul de astăzi al Germaniei.”

Oare ce l-a determinat pe ilegalistul Macovescu să scrie un serial despre vizita jurnaliştilor români în Germania şi să laude
realizările regimului nazist? A făcut-o din teamă sau din oportunism? Convingerile sale antifasciste le-a exprimat după 23 august 1944 atît în presa comunistă, imitînd stilul proletcultismului mînios, cît şi mai tîrziu în jurnalul său în care descrie derapajele naţionalismului ceauşist ca o formă deghizată a legionarismului renăscut:

„Noul fascism”, nota el în jurnalul său la data de 9 octombrie 1982, „se ridică în flamură roşie. Altădată flamura era verde.
Şi nu observă nimeni?” (George Macovescu, ”Jurnal”, Vol. I (1952-1982), Cuvânt înainte: Florin Constantiniu. Adnotări: Mioara
Anton, Domino, Bucureşti, 2006, p. 293.)

După căderea regimului antonescian şi reintrarea diferitelor partide pe scena politică a ţării, confruntările ideologice s-au
desfăşurat mai ales în presă. În 1945-46, ziarele erau pline de polemici ideologice. Ziarul Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ),
”Dreptatea”, se întrecea cu ”Scînteia” şi ”România liberă” în condamnarea hitlerismului şi a criminalilor de război din Germania.
După numirea lui Petru Groza în fruntea guvernului procomunist, în martie 1945, şi odată cu apropierea alegerilor generale care urmau să aibă loc peste un an, ţărăniştii au lansat mai multe campanii de presă contra unor comunişti, căutînd în biografiile acestora pete compromiţătoare. Unul dintre aceştia a fost George Macovescu, care între 1945 şi 1949 devenise secretar general la Ministerul Informaţiilor (fost al Propagandei) şi între 1949 şi 1952 director în cadrul Ministerului de Externe, ca apoi să fie exclus din corpul diplomatic, fiind suspectat de „deviere de dreapta”. Va reveni pe scena politică abia în 1959 şi va fi reîncadrat în aparatul MAE.

Ziarul ”Dreptatea” cerea în 1946 epurarea lui Macovescu, pe motiv c-ar fi un pro-nazist. Pentru a dovedi această acuzaţie, ziarul a publicat şi o fotografie pe care, chipurile, Macovescu dă mîna cu Baldur von Schirach, Gauleiter-ul nazist din Viena (condamnat, în 1946 la Nürnberg, pentru crime contra umanităţii). Dezvăluirile spectaculoase ale ziarului s-au dovedit a fi o cacealma.


Sursa imaginii: 
William Totok

Foto: Oficiosul ţărănist, ”Dreptatea”, îl atacă pe George Macovescu publicând o fotografie cu următoarea legendă: „D. G. Macovescu dînd mîna cu Baldur von Schirach”. - ”Dreptatea”, an XXI, nr. 12, din 17 februarie 1946, pp. 1 şi 3 (colaj)

Din relatările presei, apărute cu prilejul vizitei din 1942 rezultă că doar locţiitorul lui Baldur von Schirach, Karl Scharizer (1901-1956), a primit delegaţia română. Scharizer a ţinut o scurtă alocuţiune, la care a răspuns Cisek. Cu alte cuvinte, Macovescu nu putea da mîna cu Gauleiter-ul absent.

În contextul acestor confruntări, a intrat şi Cisek în vizorul presei comuniste. Astfel, propagandistul Sorin Toma susţinea în organul central al partidului comunist, în ”Scînteia”, din 5. 11. 1947, că Cisek i-ar fi înlesnit fostului ministru de externe în guvernul Constantin Sănătescu (4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944) și în guvernul Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945), Constantin Vişoianu (1897-1994) fuga în Occident, pe vremea cînd era consul la Berna. În consecinţă, _Scînteia_ cerea epurarea lui Cisek din diplomaţie, ceea ce s-a şi întîmplat (ACNSAS, _I_ 2100842, vol 1, ff. 31-32 şi vol. 2, ff. 171-174).

Pentru scriitorul Cisek începe o perioadă dificilă care va culmina în arestarea sa, în 1952.

(Va urma.)

 
Aspecte inedite din biografia scriitorului germano-român Oscar WalternCisek (2)