Scandalul care a pierdut-o pe Maria Antoaneta

Pe 11 august 1784, la miezul nopții, în boschetul lui Venus din grădiniile Versailles are loc întâlnirea dintre Loius René Edouard de Rohan , cardinal-episcop de Strasbourg și regina Maria Antoaneta. Suverana, cu fața acoperită de o muselină neagră, îi oferă cardinalului un trandafir și îi șoptește cuvintele: „Poți spera că trecutul va fi uitat.” Apoi cei doi trebuie să se despartă, fiind preveniți că se apropie cumnatele reginei. O întrevedere scurtă, dar cu foarte mare impact pentru cardinalul de Rohan, care după 10 ani se vede în sfârșit intrat în grațiile reginei.

Și totuși, bucuria bărbatului a fost de scurtă durată, întrucât prelatul a fost victima celei mai faimoase escrocherii din istoria Franței!

Toată această șaradă a fost pusă la cale de contesa Jeanne de la Motte, împreună cu maleficul conte de Cagliostro, un șarlatan sicilian. Acesta i-o recomandă pe Jeanne lui Rohan în 1783, care îl seduce pe cardinal, cu atât mai mult cu cât îi promite că îl va ajuta să se reconcilieze cu Maria Antoaneta. Evident, tot o minciună, întrucât scrisorile pe care de la Motte i le arată lui Rohan și în care este numită „verișoara mea” de către regină sunt un fals.

Dar de unde provenea animozitatea suveranei față de cardinal? Ei bine, ea data din 1774, când Maria Tereza a Austriei, mama Mariei Antoaneta, ceruse rechemarea lui Rohan din poziția de ambasador al Franței la Viena. Virtuoasa suverană fusese scandalizată de luxul ostentativ și de moravurile ușoare ale cardinalului.

Ocazia ideală pentru marea împăcare a apărut când în corespondența pe care prelatul credea că o are cu regina a apărut o referire la colierul extravagant, conceput inițial pentru Contesa du Barry, amanta fostului rege. În valoare de 2 milioane de franci, Maria Antoaneta nu își permitea să facă o asemenea achiziție, mai ales că era deja criticată de presă pentru slăbiciunea sa față de lux. Astfel, lui Rohan i se oferea șansa de a deveni intermediarul pentru satisfacerea capriciului reginei.  

În realitate, Maria Antoaneta a refuzat de mai multe ori să cumpere bijuteria și din cauza prețului exorbitant, dar și pentru că nu se potrivea stilului ei.

Cardinalul cumpără colierul și îl trimite reginei prin intermediul contesei de la Motte la începutul lui 1785. Rohan așteaptă cu nerăbdare să o vadă pe suverană purtând bijuteria, dar momentul întârzie la nesfârșit. Șarlatania este demascată după ce unul dintre bijutierii care au creat colierul o abordează pe camerista suveranei, care neagă vehement că Maria Antoaneta a intrat în posesia bijuteriei. Când bijutierul arată scrisorile semnate de suverană și trimise lui Rohan, ambele părți își dau seama că au fost trase pe sfoară.

Sfătuită de anturajul ei să nu îi acorde prezeumția de nevinovăție cardinalului, regina decide ca Rohan să fie arestat în capela de la Versailles și adus în fața cuplului regal. Umilit de cei doi suverani pentru că s-a lăsat păcălit de niște escroci, cardinalul a fost nevoit să treacă și printr-un proces public. Contesa de la Motte va primi închisoare pe viață și va fi arsă pe piept cu litera V de la voleuse (hoață), iar complicii ei vor fi trimiși în exil. Rohan și prostituata care a jucat rolul Mariei Antoaneta în sceneta din grădinile de la Versailles au fost achitați.

Dar cea mai șifonată a ieșit chiar regina din această afacere. După proces lumea a rămas cu impresia ca Maria Antoaneta s-a folosit de contesa de la Motte pentru a-l manipula pe cardinal. Mai mult, Jeanne evadează din închisoare și fuge la Londra unde publică o carte plină de fabulații despre pretinse relații amoroase între ea și regină.  

Astfel, afacerea „Colierul Reginei” are toate ingredintele pentru a surescita imaginația unui public și așa ostil monarhiei. Scandalul a dat un brânci serios Vechiului Regim pe panta la capătul căreia se afla Revoluția Franceză.  

Sunt Rareș Hăbeanu și până la următoarea noastră întâlnire, nu uitați: istoria ne ajută să înțelegem prezentul și să facem alegeri corecte în viitor.