Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Economia și finanțele italiene nu au loc de populism

giorgia-meloni.jpg

Giorgia Meloni, lidera formaţiunii Fraţii Italia, ar putea fi viitorul prim-ministru al Italiei.
Giorgia Meloni, lidera formaţiunii Fraţii Italia, ar putea fi viitorul prim-ministru al Italiei.
Sursa imaginii: 
REUTERS - GUGLIELMO MANGIAPANE

Dincolo de rezultatele politice ale alegerilor din Italia, țara are de rezolvat o serie de teme economice dificile. În ultimii 20 de ani, în Italia, produsul intern brut pe cap de locuitor nu a crescut, dar indicatorul economic care stârnește îngrijorare este datoria publică aflată la 150% din PIB, cel mai mare nivel european, după Grecia. Este doar fața văzută a celei de-a treia economii europene. Soluțiile economice care vor trebui găsite de guvernarea de la Roma sunt însoțite de multe semne de întrebare.

Planul de redresare și reziliență este important pentru Italia care ar trebui să primească, în total, 191 miliarde euro, adică 12% din PIB, cea mai mare sumă alocată unui stat membru. Din care 67 miliarde euro sub formă de granturi și 122 miliarde euro ca împrumuturi. Italia a încasat un sfert din sumă, dar, pentru a accesa toți banii, trebuie să facă reformele pe care și le-a asumat: simplificarea legislației fiscale și de concurență pentru a atrage investitori, modernizarea administrației publice, măsuri contra birocrației și ameliorarea funcționării justiției.

O altă problemă este că randamentele obligațiunilor italiene cresc în momentele de criză politică sau de vulnerabilitate. De exemplu, în anul 2018, când coaliția anti-sistem și eurosceptică, formată din „Mișcarea 5 stele” și „Liga Nordului”, a preluat puterea randamentul obligațiunilor italiene la 10 ani a crescut în câteva săptămâni de la 2% la 3,5%.

În această vară, Banca Centrală Europeană (BCE) a imaginat un instrument financiar prin care să lupte împotriva așa-numitei fragmentări financiare a zonei euro, ceea ce înseamnă să evite diferențele mari între costurile de finanțare ale statelor din zona euro. Problema a fost din nou Italia, pentru că dobânzile au urcat în momentul crizei politice din iulie 2022 la 3,27%, cel mai înalt nivel din anul 2018.

Anul acesta, prognoza de creștere economică este de 3,3%-3,4%, iar în 2023 avansul economic va fi mai mult simbolic de numai 0,5%. Pachetul de măsuri de sprijin anti-criză a fost de aproximativ 66 miliarde euro, ceea ce va duce deficitul bugetar la 5,6% din PIB. În ultimii ani, cheltuielile publice au crescut constant, dar, ca punct forte, Italia și-a păstrat o industrie modernă, cu o pondere semnificativă în economie, de 18% din PIB.

De asemenea, anul acesta, producția industrială a crescut, ceea ce a ajutat economia italiană. Numai că prețurile materiilor prime energetice vor aduce mari dificultăți sectorului industrial. Italia era dependentă în proporție de 40% de importurile energetice din Rusia, dar guvernul a reușit să diversifice sursele de aprovizionare, inclusiv cu ajutorul terminalelor de gaz lichefiat de la Marea Mediterană.

Promisiunile electorale se referă la o cotă unică de impozitare de 15%, în varianta „Liga Nordului” și 23% în viziunea partidului „Forza Italia”, la care se adaugă măsuri de amnistie fiscală și creșterea pensiei minime. Costurile bugetare sunt estimate între 20 și 58 miliarde euro, ceea ce ar însemna că deficitul bugetar va depăși 6% din PIB în următorii cinci ani, iar datoria publică ar putea ajunge la un nivel nesustenabil.

O altă temă complicată este creșterea vârstei de pensionare. Conform reformei inițiată în anul 2011, începând de anul viitor ar trebui ca vârsta de pensionare să crească de la 64 la 67 de ani. Vom vedea dacă viitorul guvern va aplica această măsură, evident nepopulară.

O altă provocare este că guvernul ajustează în fiecare an pensiile în funcție de rata inflației. Ministerul Finanțelor a anunțat că pensiile vor trebui să crească anul viitor cu 16%, un obiectiv deloc simplu.

Giorgia Meloni, favorită în alegeri, a vorbit, în ultima perioadă, despre suspendarea regulilor europene privind deficitul și datoria publică, acolo unde Italia are mari probleme, și despre o renegociere a planului de redresare și reziliență. Numai că îngrijorările legate de amânarea reformelor și un derapaj al datoriei publice după alegeri au făcut ca două agenții de rating să coboare perspectiva de rating privind datoria. Ceea ce arată că perspectivele economiei italiene sunt neclare.

 

 
Rubrica "Economia Reală" din 26 septembrie 2022