China și tentația pentru petrolul taliban (analiză France24)

Talibanii au așteptat asta de mult timp. De la revenirea lor la putere în Afganistan, pe 15 august 2021, mai exact. Pe 5 ianuarie, autoritățile au anunțat semnarea primului acord comercial major cu o companie străină.

Grupul chinez Central Asia Petroleum and Gas Co (CAPEIC) a avut timp de 25 de ani drepturi de exploatare a petrolului în regiunea bazinului Amu-Daria, fluviu care este graniță naturală între Afganistan, Turkmenistan, Tadjikistan și Uzbekistan.

Talibanii, parteneri serioși?

Contractul petrolier „este un proiect important între China și Afganistan”, a insistat Wang Yu, ambasadorul chinez în Afganistan, în timpul ceremoniei de semnare. Acest acord fără precedent prevede că CAPEIC - o entitate creată la începutul anilor 2000 de China National Petroleum Corporation (CNPC), principalul gigant petrolier chinez - va investi 150 de milioane de dolari în primul an de funcționare, apoi 540 de milioane de euro în următorii trei ani.

„Aproximativ 3.000 de afgani vor obține locuri de muncă datorită acestui proiect”, a declarat entuziasmat Zabihullah Mujahid, purtătorul de cuvânt al regimului taliban.

Pentru fundamentaliștii islamiști de la Kabul, acest acord reprezintă mult mai mult decât o poveste despre aur negru care ar trebui să creeze mii de locuri de muncă. Este „un prim argument pe care talibanii îl pot aduce în încercarea de a convinge alți potențiali parteneri că sunt responsabili și pot fi luați în serios”, analizează Raffaello Pantucci, specialist în relațiile Chinei cu țările din Asia Centrală la Școala de Studii Internaționale S. Rajaratnam din Singapore.

De la revenirea lor la conducerea țării în august 2021, talibanii nu au fost recunoscuți oficial de nicio țară, nici chiar de China. O absență a legitimității internaționale – însoțită de ostilitate din partea majorității țărilor occidentale – care a contribuit în mare măsură la dispariția Afganistanului de pe piețele comerciale mondiale.

Totuși, talibanii nu au încetat niciodată să facă apel către alte țări în vederea realizării „visului suprem de a convinge o companie occidentală să investească în țară”, notează Raffaello Pantucci. Kabulul a pus ochii și pe China, percepută ca marea putere cea mai puțin ostilă guvernului taliban.

În trecut, Beijingul s-a dovedit a fi dispus să stabilească relații comerciale cu acești fundamentaliști musulmani. În timpul primului regim taliban - între 1996 și 2001 - grupurile chineze au fost interesate de două proiecte majore: exploatarea unei mine de cupru din apropierea sitului arheologic Mes Aynak (35 km sud de Kabul) și de zăcămintele de petrol din bazinul Amu Darya.

Talibanii sperau la o semnare rapidă a cel puțin unuia dintre aceste două proiecte cu China, dar din 2021, Beijingul pare să fie sceptic în legătură cu proiectele cu Afganistanul. „Au existat contacte doar cu câteva companii private, dar chiar și acestea au început să se retragă din țară”, subliniază Raffaello Pantucci.

Pentru China, problema este dublă: aproape toată infrastructura trebuie construită sau reconstruită, iar țara este încă departe de a oferi suficientă stabilitate pentru a garanta siguranța instalațiilor industriale.

Calul troian energetic

Scepticismul chinezilor „i-a frustrat foarte mult pe talibani”, scria South China Morning Post. „Nu am primit nimic de la investitorii chinezi”, s-a plâns Khan Jan Alokozay, vicepreședintele Camerei de Comerț din Afganistan, la sfârșitul lunii septembrie.

Semnarea proiectului de exploatare a petrolului cu CAPEIC marchează sfârșitul acestei așteptări. Și nici pentru China nu este vorba doar de aurul negru.

Cu siguranță, „dată fiind dependența Chinei de importurile de petrol – care acoperă aproape 70% din necesarul său de hidrocarburi – Beijingul nu va rata posibilitatea de a-și asigura o sursă de aprovizionare”, amintește Jean-François Dufour, expert în economia chineză și co-fondator al companiei Sinopole, un centru de resurse pentru China.

Dar nici bazinul Amu Darya nu este plin de petrol. Un studiu geologic american al potențialului acestei regiuni a concluzionat că este o zonă de interes numai pentru petrol.

În bazinul Amu Darya se pot exploata și gaze naturale. Ar fi al treilea cel mai important bazin de gaze din lume, după cel al Siberiei și cel al Golfului Persic, potrivit unui studiu din 2019 al PetroChina.

Prețul pentru liniștea din Xinjiang?

China a început să exploateze gaze și în Turkmenistan și „există șanse foarte mari ca inginerii să le spună superiorilor că zăcământul de gaze nu s-a oprit la granița cu Afganistan”, notează Raffaello Pantucci. În acest context, acordul petrolier cu Afganistanul ar fi un fel de cal troian energetic. „Dacă se descoperă gaze, chinezii, deja prezenți la fața locului, speră să fie în primii care să-l poată exploata”, adaugă acest expert.

Dar aceasta nu este doar o problemă economică pentru Beijing. Regimul chineză speră să „cumpere o garanție cu privire la Xinjiang” cu acest prilej, notează Jean-François Dufour. Una dintre principalele temeri ale chinezilor odată cu ascensiunea talibanilor la putere în Afganistan este că țara ar putea deveni o bază secretă pentru operațiunile desfășurate de militanții uiguri, minoritatea musulmană persecutată din regiunea chineză Xinjiang.

„Chinezii speră că, făcând talibanii dependenți de ei pentru exploatarea resurselor lor, ei vor putea acționa în liniște în Xinjiang”, rezumă Jean-François Dufour.

Prin urmare, acest acord arată ca o operațiune câștigătoare pentru cele două țări, iar talibanii speră că acesta este doar începutul unei colaborări mai fructuoase.

Traducere de Adriana Petrescu după un articol publicat de France24