Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Zaporojie, aproape de dezastrul nuclear. ”Nici nu am ști unde să ne ascundem”

centrala_nucleara_zaporoje_ucraina.jpg

Centrala nucleară de la Zaporojie, Ucraina, 11 septembrie 2022
Sursa imaginii: 
© STRINGER / AFP via rfi.fr

Lumea întreagă este din nou cu ochii asupra centralei nucleare Zaporojie, din Ucraina, după ce cea mai mare centrală nucleară din Europa a fost bombardată intens la sfârșitul săptămânii trecute. Situația este „foarte gravă”, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AEIA), în timp ce Rusia și Ucraina se acuză reciproc, transmite corespondentul RFI.

Rafael Grossi, directorul Agenției a explicat că au fost produse pagube în puncte „destul de delicate” ale centralei nucleare Zaporojie, cea mai mare din Europa, situată în sudul Ucrainei. Potrivit acestuia, reactoarele nu au fost afectate, iar Rusia, care controlează centrala, a transmis că „Nivelul de radiație rămâne în norme”.

Agenția condamnă atacurile „intenționate și direcționate”, fără a atribui responsabilitatea forțelor ruse sau ucrainene. Cele două țări se acuză reciproc de bombardarea centralei.

Moscova acuză armata ucraineană că a tras peste „douăzeci de obuze de calibru mare”. Și Kiev, prin agenția nucleară ucraineană, acuză Rusia că organizează „din nou, șantaj nuclear” și pune „în pericol întreaga lume”.

Șeful AIEA, Rafael Grossi, încearcă în zadar de săptămâni întregi să obțină înființarea unei zone de securitate în jurul centralei. Exasperat, el a lansat un ultim apel: „Oricine ar fi în spatele acestei nebunii, să se oprească!".

Inspectorii de la Poliția pentru Energie Atomică au început să analizeze situația la fața locului, după ce duminică nu au putut interveni deoarece situația era prea periculoasă, explică AIEA.

Oameni speriați

Populația locală este și ea extrem de îngrijorată. Pe măsură ce contraofensiva ucraineană avansează, localnicii sunt cu atât mai atenți la reacțiile rusești, relatează corespondentul RFI din sudul Ucrainei, Maurine Mercier.

Yuri, un soldat în vârstă de patruzeci de ani, este pe cale să se întoarcă în tranșee. Dar odată cu veștile proaste care vin de la Zaporojie, se teme mai mult ca oricând: „Nu vor să înțeleagă că au încurcat-o rău! Desigur că termenul de dezastru nuclear ne sperie. Să ne amintim de Cernobîl. Nu știu ce gândesc rușii. Sunt țicniți. De fapt, vă spun eu, sunt o adunătură de cretini!".

Alături de el, soția sa, Genia și cei doi copii ai lor, de 12, respectiv 13 ani, sunt speriați. Întreaga familie a trăit de la începutul războiului într-un adăpost. Dar „în cazul unui dezastru nuclear, nici nu am ști unde să ne ascundem”, mărturisește Genia. Adăpostul ar fi inutil în fața radiațiilor.”

Dacă Genia este curajoasă și merge în mod regulat pe front pentru a-i duce mâncare soțului și camarazilor săi, ea se teme, mult mai mult decât de bombe, de o catastrofă nucleară. Și este cu atât mai îngrijorată pentru copiii ei. „Pe timp de război, ne îngrijorăm și mai mult pentru copiii noștri. Noi, cel puțin, ne-am trăit puțin din viață. Dar copiii noștri, încă nu au experimentat nimic ”, mărturisește ea cu lacrimi în ochi.

 

Traducere de Eremia Iulia Maria, după articolul publicat de rfi.fr