“Fotbalul nu are sens când copiii ne sunt uciși”: tristețea suporterilor iranieni din Qatar

„În Iran, este imposibil să separăm politica de fotbal”. Ali Houman, în vârstă de 53 de ani, a venit din Canada pentru a participa la meciurile echipei naționale de la Cupa Mondială din 2022. Ajuns pe stadionul Ahmed Bin Ali chiar înainte de meciul dintre țara sa și Țara Galilor, acest inginer este se arată marcat de protestele care i-au zguduit țara natală de la sfârșitul lunii septembrie, în urma morții Mahsei Amini, arestată pentru că nu purta vălul islamic.

De la acest eveniment tragic, demonstrațiile, inițial limitate la problema vălului, s-au transformat într-o revoltă împotriva regimului mullahilor. Și Ali Houman se arată solidar cu protestatarii, acesta arborând steagul iranian decupat la mijloc, pentru a elimina simbolul republicii islamice.

În Qatar, intenționa să-și huiduie propria echipă, dar gestul acestora de a refuza să intoneze imnul național înaintea partidei cu Anglia l-a surprins. Imnul național „Sorude Melliye Jomhuriye Eslamiye Iran”, celebrează revoluția islamică din 1979.

"Plănuisem să-i huiduiesc, dar acest gest m-a făcut să mă răzgândesc. M-am simțit mândru de ei. Probabil că vor fi pedepsiți pentru asta, dar a fost un gest curajos", spune el.

Un gest pe care echipa nu l-a repetat împotriva galezilor, atrăgând nemulțumirea suporterilor iranieni, care sunt supravegheați cu atenție. Astfel, orice gest care denotă bucurie sau mândrie față de echipă pot fi aspru judecate și criticate.

Opinii împărțite

Echipa însăși pare împărțită. Sardar Azmoun, atacantul vedetă al naționalei, și-a arătat în discursurile sale, solidaritatea față de protestatari, iar căpitanul Ehsan Hajsafi a prezentat condoleanțe pentru familiile victimelor. Pe de altă parte, Mehdi Torabi și Vahid Amiri sunt cunoscuți pentru sprijinul acordat regimului.

Antrenorul portughez al Iranului, Carlos Queiroz, este iritat de discuțiile nesfârșite care trec de la fotbal la politică și a avut o atitutdine aproape ostilă față de jurnaliștii care au îndrăznit să îi pună întrebări legate de acest subiect.

Când i se amintesc aceste aspecte, Ali Houman dă din cap, zâmbind cu un aer trist, din care reiese că, în opinia lui, antrenorul nu știe încă mai nimic despre țara pe care o antrenează din nou din septembrie 2022, după un prim mandat reușit între 2011 și 2019. „În Iran, fotbalul și politica sunt legate”, a spus el. "Jucătorii echipei sunt într-o poziție dificilă. Orice ar face, vor fi criticați că au făcut prea mult sau prea puțin".

O poziție îngreunată și mai mult de represiunea autorităților iraniene împotriva fotbaliștilor. Cu o zi înainte de meciul dintre Țara Galilor și Iran, în presă circula vestea arestării fotbalistului Voria Ghafouri, pentru propagandă. Acest fost căpitan al clubului Esteghlal, unul dintre cele două cluburi emblematice ale Iranului, împreună cu Persepolis, a fost nevoit să-și părăsească echipa în iulie 2022 din cauza criticilor aduse la adresa regimului.

„Jucătorii trebuie să facă mai mult”

În apropierea punctelor de control situate la intrarea pe stadion, Aran Gabdari afișează cu mândrie un banner pe care scrie „Femei, viață, libertate, #MahsaAmini”, unul dintre sloganurile de la proteste.

"Libertatea este ceea ce ne lipsește în Iran. De aceea ne dorim o revoluție. Fotbalul este frumos, dar nu mai are sens atunci când oamenii și copiii ne sunt uciși în Iran”, spune el.

Potrivit ONG-ului Iran Human Rights (IHR), cu sediul în Norvegia, represiunea manifestanților de la începutul mișcării a dus la decesul a cel puțin 416 persoane, inclusiv 51 de copii.

"Nu este suficient să nu cânte imnul. Trebuie să facă mai mult. Noi nici nu suntem ei aici, nici pentru a-i încuraja, nici pentru a-i huidui. Fie că marchează, fie că pierd: nu ne interesează. Suntem aici pentru a sprijini mișcarea.", spune Aran.

Articolul France24 integral aici

Traducere de Petrescu Adriana