Procesul eroinei Sarah Mardini, un caz tipic de incriminare a spiritului de solidaritate (France24)

 „Nu am făcut decât să împart prosoape și apă”, a explicat plângând Sarah Mardini, într-o conferință TED organizată la Londra, în ianuarie 2020. Tânăra siriană de 29 de ani este judecată de marți, 10 ianuarie, alături de alți 23 de voluntari care au ajutat imigranți, în Mytilene, Grecia. Alături de sora ei, a inspirat filmul „The Swimmers” de Sally El Hosaini, disponibil pe Netflix din noiembrie 2022, care ilustrează călătoria lor din Siria în Germania.

Din 2018, acest grup de voluntari ce ajutau refugiații de pe insula Lesbos, au fost acuzați de autoritățile elene de „trafic de persoane”, „spălare de bani”, „fraudă” și „spionaj”, dar și de apartenență la o „organizație criminală”. Acuzațiile presupun o pedeapsă de până la 25 de ani de închisoare.

„Acuzațiile examinate săptămâna aceasta se referă doar la infracțiuni minore, în special spionajul, pedepsit cu opt ani de închisoare. Cele mai grave acuzații trebuie să facă în continuare obiectul unei alte anchete”, explică pentru France 24, Wies de Graeve, directorul Amnesty International pentru Belgia flamandă, prezent la audiere.

„Înotătorele” din Siria până în Germania

Înainte de a se implica în ajutarea refugiaților, Sarah Mardini era de cealaltă parte... Născută în suburbiile Damascului, în Siria, într-o familie de campioni la înot, ea și-a petrecut primii ani ai vieții între școală și bazin, unde tatăl ei a antrenat-o alături de sora sa mai mică, Yusra. Dar în 2011 a izbucnit războiul civil. "De atunci, de fiecare dată când ieșeam din casă, îi pupam pe mama și pe tatăl meu având un nod în gât. Îmi era teamă că va fi ultima dată când îi voi vedea în viață", spune ea.

Patru ani mai târziu, în 2015, la fel ca alte mii de sirieni, cele două surori au decis să părăsească Siria, mergând în Europa. Sarah avea 20 de ani, iar Yusra, 17. Cu biletul de avion în mână, s-au îndreptat spre Turcia. „În Istanbul, am contactat un contrabandist care s-a oferit să ne ducă în Grecia”, își amintește ea. După zece ore de călătorie într-un autobuz „oribil”, au ajuns pe o plajă. Au urmat patru zile de așteptare interminabilă, fără apă sau mâncare.

Până în acea dimineață din august 2015, când contrabandistul i-a urcat într-o ambarcațiune gonflabilă. „Eram douăzeci de oameni într-o barcă cu șapte locuri”, continuă ea. „La doar cincisprezece minute după ce a părăsit malul, a început să intre apă în barcă. Motorul s-a defectat”.

Tocmai acest moment le-a transformat pe surorile Mardini în viitoare eroine dintr-un film Netflix. „Bărbații au început să sară în apă pentru a ușura barca. Și m-am gândit: „Sunt înotătoare profesionistă și salvamar. Când am absolvit cursul, am promis că nimeni nu se va îneca sub supravegherea mea”.

Sarah sare în apă, apucă o frânghie și începe să înoate în ciuda vântului puternic și a valurilor puternice. Câteva minute mai târziu, i se alătură și sora ei. După trei ore și jumătate, barca improvizată ajunge în sfârșit pe insula Lesbos. Toată lumea este în siguranță. "De acolo am ajuns în Atena, apoi Macedonia, Serbia, Ungaria, Austria și în final München, apoi Berlin, adică destinația noastră", conchide tânăra.

O soră la Jocurile Olimpice, cealaltă înapoi în Grecia

La sosirea lor în Germania, curajul celor două tinere în timpul acestei călătorii către Grecia a fost larg lăudat, iar povestea lor a cunoscut o puternică acoperire mediatică. Dar această celebritate trecătoare este urmată de o nouă intrare în rutină.

Yusra Mardini s-a alăturat rapid echipei de înot de refugiați pentru Jocurile Olimpice din 2016 de la Rio. Ea a terminat prima din seria ei la proba de 100 de metri fluture, o performanță remarcabilă chiar dacă nu i-a permis să se califice în semifinale. În 2020, ea participă din nou la Jocurile de la Tokyo fără a depăși etapa de calificare. Deși a continuat să se antreneze la Berlin, lansarea filmului The Swimmers, în 2022, a făcut-o să-și dorească să exploreze noi orizonturi. În prezent trăiește la Los Angeles, unde studiază cinematografia.

Sarah Mardini, la rândul său, alege să urmeze un drum complet diferit. Rănită la umăr, renunță la înot și decide să se întoarcă în Grecia. Ambiția sa era să ajute numeroșii migranți care încă ajung zilnic pe insula Lesbos. „Am primit un mesaj pe Facebook de la un voluntar de acolo. Mi-a explicat că povestea mea are ecou în taberele de refugiați și că niște fetițe voiau să învețe să înoate și „să fie ca mine”. Asta m-a făcut să plec câteva zile mai târziu”, spune ea, în cadrul conferinței TED.

Acolo, tânăra siriană s-a alăturat ONG-ului grecesc Emergency Response Center International (ERCI). "Am servit drept traducător pentru migranți, uneori ca paramedic. Le dădeam apă potabilă și pături", spune ea. A durat doi ani. Pe 21 august 2018, Sarah a fost arestată de autoritățile elene pe aeroportul din Lesbos, exact când se pregătea să se întoarcă în Germania. Totodată, a fost arestat și unul dintre prietenii și colegii săi, Sean Binder.

Închisă degeaba, pentru o sută de zile

Sarah Mardini este dusă în arest preventiv în Lesbos, apoi transferată la Atena. „Din acel moment, a fost un șoc”, a declarat ea pentru BBC în 2018, denunțând condițiile de detenție „cumplite”. Este eliberată după o sută de zile de detenție și o cauțiune de 5.000 de euro.

„Deși am trecut prin multe, această perioadă a fost cea mai grea din viața mea. Problema nu a fost închisoarea, ci frustrarea de a nu înțelege de ce am fost închisă acolo. Uneori mă întrebam dacă chiar am făcut ceva greșit”, mărturisește ea, la Londra, doi ani mai târziu, adăugând că suferă de stres posttraumatic și depresie în urma acestei perioade.

Articolul France24 integral aici

Traducere de Eremia Iulia Maria