Human Rights Watch: Dovezi privind torturarea și uciderea copiilor în Iran

ONG-ul a studiat cazurile a 11 minori între septembrie 2022 și februarie 2023 și a adunat noi dovezi privind două cazuri raportate anterior. "Este ca și cum acești copii ar fi fost dușmani", spune Bill Van Esveld, director asociat pentru drepturile copilului la Human Rights Watch într-un interviu pentru RFI:

Autoritățile nu au ezitat să extindă puterea coercitivă a statului pentru a-i impune chiar și pe minorii  să tacă", scrieți în raportul dumneavoastră. Ce ne indică acesta?

Bill Van Esveld: Tocmai am finalizat un studiu aprofundat privind abuzurile asupra copiilor în contextul represiunii protestelor din Iran din ultimele șapte luni. Am analizat cazuri din diferite regiuni ale țării și în diferite stadii ale interacțiunii copilului cu autoritățile. În unele cazuri este vorba de bătăi crunte sau, mai rău, bătaie până la moarte. Cei unsprezece copii ale căror cazuri le-am studiat sunt încă în viață, dar am obținut informații suplimentare cu privire la două cazuri raportate anterior în care copiii au fost uciși, precum și la cazul unui băiat care a fost împușcat în piept cu o pușcă de asalt. Nu știm dacă a supraviețuit.

În acest raport, denunțați tratamentul aplicat minorilor după ce sunt arestați. Vorbiți de "încălcări grave ale drepturilor omului", inclusiv cazuri de tortură...

În primul rând, asistăm la dispariții: nimeni nu știe unde a fost dus copilul. Avem, de asemenea, acte de tortură cu adevărat oribile, inclusiv abuzuri sexuale. Copiii au fost bătuți până într-atât, încât nu mai pot merge, copiilor li s-au înfipt cuie și ace în degete, alții au fost biciuiți sau atârnați cu capul în jos. Am documentat și cazul unui copil care a fost atât de torturat încât a încercat de două ori să se sinucidă în timp ce se afla în detenție. Acesta este genul de impact pe care îl poate avea torturarea copiilor, îndepărtându-i de familiile lor, ținându-i fără ca cineva să știe cum să ia legătura cu ei zile întregi. Este ceea ce se întâmplă astăzi în Iran.

Cum tratează sistemul de justiție iranian cazurile pe care le-ați studiat?

Copiii ar trebui să ajungă în fața unui tribunal special pentru minori, dar ajung în fața unor ”tribunale revoluționare” care îi condamnă la pedepse de-a dreptul grotești, pe lângă faptul că sunt nedrepte. Și chiar dacă sunt eliberați și grațiați, am văzut cazuri în care școlile refuză să-i mai primească. Așadar, ai 13 sau 14 ani și educația ta s-a terminat, pentru că Gărzile Revoluționare au spus școlii tale să nu te readmită. Așa stau lucrurile: fiecare pas este o încălcare a drepturilor copilului.

Cum reușiți să documentați aceste cazuri din afara Iranului?

Nu este ușor, a trebuit să eliminăm aproape toate informațiile de identificare din cazurile publicate, din cauza riscurilor de securitate pentru familiile și copiii implicați. Dar am reușit adesea să vorbim direct cu ei și să verificăm ceea ce ne-au spus. Comunicăm cu oamenii în principal prin intermediul aplicațiilor criptate, aceasta pare a fi cea mai sigură metodă. Dar da, este încă foarte periculos pentru siguranța lor să fie descoperiți și să vorbească despre realitatea a ceea ce li s-a întâmplat copiilor lor.

Traducere de Axenia DOCIU după articolul publicat de rfi.fr