Ucraina: La Kosteantînivka și Avdiivka viața continuă sub bombardamente (reportaj RFI)

Corespondenții speciali ai RFI în Donbas, Anastasia Becchio și Boris Vichith transmit :

În curtea unei clădiri din Kosteantînivka, câteva zeci de oameni stau la coadă pentru a primi materiale cu care să-și repare apartamentele lovite de atacurile nocturne cu dronă. Antonina, pensionară, își așteaptă fiica să vină să o ajute să ducă un panou din pal și o mulțime de accesorii: cleme de prindere, cuie și folie de polietilenă:

„Mulțumesc lui Dumnezeu că ne-am ridicat din pat, pentru că pisica noastră era agitată. De fapt nu dormeam. Era 2:30 dimineața. Am auzit un fel de bâzâit foarte puternic, apoi o explozie și apoi ni s-au spart geamurile. »

Potrivit unor surse oficiale, în urma atacului a fost rănită o persoană. O clădire cu două etaje a fost distrusă, iar ferestrele clădirilor din jur au fost sparte. Vladimir Kravchenko își plimbă fiul de doi ani și jumătate. Apartamentul său, situat vis-à-vis, este întreg. Însă neliniștile persistă:

„Strada noastră principală duce către Bahmut și am putea fi următorii. Suntem foarte îngrijorați, urmărim mereu informațiile care vin de acolo. Deja, artileria lor ajunge la noi. Rușii trag în noi. Au anihilat Bahmutul, au rămas doar ruine. Sper că orașul nostru nu va avea aceeași soartă”, spune el.

Vladimir și soția lui au valizele pregătite. Ei au decis să se refugieze la țară dacă situația se înrăutățește.

Avdiivka, oraș fantomă

Aflat nu departe de Bahmut, este unul dintre cele mai fierbinți puncte de pe frontul Donbas: orașul Avdiivka, la nord de Donețk, este de luni de zile ținta bombardamentelor armatei ruse, care încearcă, în zadar, să-l încercuiască. În ciuda bombardamentelor aproape necontenite, 1.700 de oameni locuiesc încă în această localitate, aflată la mai puțin de 3 km de front, care arată ca un oraș fantomă.

Străzi pustii, câini vagabonzi și aproape nicio clădire nu mai este întreagă: bombardamentele sunt constante. Vizităm orașul sub escortă militară. Pentru a găsi un pic de viață, trebuie să mergi la subsolurile clădirilor, amenajate pentru a adăposti locuitorii. Marina, de la organizația de caritate Unity of People, este responsabilă: „Avem deschis de la 9:00 la 18:00. Oamenii care vin aici se reconectează puțin cu civilizația. Aici, simți războiul mai puțin decât pe stradă.”

Ecourile exploziilor ajung totuși la subsol. Nimic din toate acestea nu îl mai îngrijorează pe Oleksii, 19 ani, care a venit să profite de wifi pentru a vedea filme: „Dacă ne facem griji pentru fiecare dintre aceste explozii, înnebunim. Nu știu ce aterizează acum, dar cu siguranță e ceva uriaș.”

În camera alăturată, zgomotul mașinilor de spălat și al televizorului maschează exploziile. Oamenii vin să-și spele lucrurile sau să facă un duș într-una dintre cele patru cabine instalate de-a lungul peretelui. Există chiar și un scaun de frizerie și o oglindă mare...

Svetlana se ocupă de planificarea dușurilor și de programul mașinilor de spălat: „Avem un încălzitor de apă și oamenii vin să facă duș. A trecut mai bine de un an de când nu există apă curentă în oraș, nici gaz, nici curent. Nu mai avem nimic și probabil 80% din clădiri sunt distruse.”

Chiar în mijlocul sălii, un afiș care îndeamnă oamenii să părăsească orașul și le propune să se relocheze nu pare să-i intereseze pe vizitatori, cufundați în telefoane sau în gânduri. Cu o intensificare așteptată a operațiunilor militare pe frontul din apropiere, autoritățile încep totuși să vorbească despre o evacuare totală a orașului.

Traducere de Adriana Petrescu după un articol publicat de RFI