Femei pe motociclete - încă o formă de protest împotriva regimului islamic din Iran

Înainte de revoluția islamică din 1979, femeile iraniene aveau dreptul să conducă motociclete, însă de atunci acest lucru a devenit o zonă gri din punct de vedere juridic. Legea nici nu le interzice, dar nici nu le garantează acestora dreptul de a deține un permis de conducere pentru motocicletă. În realitate, însă, autoritățile iraniene au refuzat întotdeauna să elibereze femeilor astfel de permise.

Situația este absurdă: avocații și activiștii iranieni subliniază că femeile au dreptul de a conduce toate celelalte tipuri de vehicule, însă ele se pot urca pe o motocicletă doar în calitate de pasageri.

Până în urmă cu un an, foarte rar vedeai femei conducând motociclete pe străzile orașelor, însă acum fenomenul ia amploare în marile orașe, în special în capitala Teheran. Acest lucru este confirmat de imaginile postate pe rețelele de socializare, care ne-au fost trimise de observatorii noștri din Iran. Mișcarea este în mod clar o continuare a protestelor care au început a doua zi după moartea Mahsei Amini, la 13 septembrie 2022, cele mai masive din istoria Republicii Islamice, prin care femeile și-au afirmat drepturile la libertate, în special acela de a nu mai purta vălul obligatoriu.

 Normalitate

Nazanin (pseudonim), o tânără iraniană care merge zilnic cu motocicleta la serviciu, povestește:

”Am început să îmi doresc să merg pe motocicletă acum cincisprezece ani, pe când eram adolescentă, dar la vremea respectivă așa ceva nu era posibil. Totuși, în urmă cu cinci ani am citit un articol despre o femeie iraniană care a călătorit în jurul lumii pe motocicletă și, întâmplător, în aceeași zi am văzut o femeie în cartierul nostru conducând o frumoasă motocicletă galbenă. Era prima dată când vedeam o femeie pe motocicletă în Iran și m-am gândit: eu de ce să nu?

Am împrumutat motocicleta unui prieten și am învățat să o conduc exersând pe strada noastră. După cinci luni, mi-am cumpărat una.

Familiei mele nu i-a plăcut acest lucru; tatăl și soțul meu se temeau că mă va aresta poliția, deoarece nu am permis. La început au crezut că o foloseam doar în weekenduri,  că era un mod de a mă distra, dar apoi și-au dat seama că o foloseam în fiecare zi. În cele din urmă au acceptat că sunt o femeie adultă care este conștientă de riscurile la care se expune. Este dreptul meu să folosesc un mijloc de transport pe care orice femeie din lume are dreptul să îl folosească, chiar dacă în această țară nu este legal.

Am stârnit întotdeauna o mulțime de reacții atunci când mergeam pe motocicletă și aș putea spune că 80% dintre ele au fost pozitive și încurajatoare. Dar, de când au început manifestațiile, am sentimentul că trăiesc ceva normal atunci când mă deplasez cu motocicleta pe străzile orașului. Stârnesc mult mai puține reacții, indiferent că sunt pozitive sau negative. Oamenii au acceptat acest lucru ca pe ceva normal, este incredibil. Dovadă stă faptul că, la începutul protestelor, auzeam adesea sloganul "Femeie, viață, libertate" când treceam pe lângă oameni, ceea ce se întâmplă mult mai rar acum...”

Mă îmbrăcam ca un băiat...

Totuși, încă mi-e frică să nu fiu oprită, așa că merg pe străzi pe unde este mai puțin probabil să mă întâlnesc cu poliția. În cinci ani, am fost oprită doar de două ori. În mod ciudat, în ambele cazuri, poliția mi-a cerut permisul de conducere, ca și cum femeile ar avea dreptul să aibă unul! Prima dată, polițistul mi-a cerut actele vehiculului și asigurarea și mi-a dat o amendă pentru că prietenul meu, care stătea în spate, nu purta cască de protecție. A doua oară, cred că polițistul voia doar să-mi facă avansuri, așa că mi-a dat drumul după câteva minute! 

Multă timp m-am îmbrăcat ca un băiat pentru a nu trezi bănuieli. Pe de o parte, era mai bine, pentru că mă simțeam liberă, dar, pe de altă parte, mi s-a părut mult mai periculos: când ceilalți șoferi văd că pe motocicletă se află o fată, se comportă mult mai frumos, dar când cred că sunt bărbat, conduc ca niște nebuni.

Din câte am văzut, femeile nu merg cu motocicleta neapărat din plăcere, ci mai mult din necesitate. O mulțime de femei o folosesc cu adevărat ca mijloc de transport pentru a ajunge la serviciu sau pentru a merge la cumpărături. Numărul femeilor care conduc o motocicletă a crescut treptat în ultimii ani, dar de când au început protestele, am văzut mult mai multe femei pe motocicletă pe străzi. Acest lucru este un simbol al curajului.

Cred că este aceeași situație ca în cazul obligativității purtării hijabului. Multe femei nu au vrut să îl poarte, dar nici nu au îndrăznit să îl dea jos. Însă după protestele de anul trecut, ele au găsit curajul necesar de a renunța la hijab. Același lucru este valabil și în cazul motocicletelor: multe femei au vrut să conducă una, iar acum au curajul să o facă. Este o luptă continuă pentru drepturile noastre civile.

De anul trecut, încerc să mă fac cât mai observată pe străzi, îmi fac fotografii și le postez pe rețelele de socializare și insist să merg cu motocicleta la serviciu în fiecare zi. Este lupta pe care eu o port zilnic pentru drepturile mele”.

În conformitate cu legislația iraniană, conducerea unei motociclete fără permis este pasibilă de o pedeapsă cu închisoarea de până la două luni, iar în caz de recidivă aceasta poate ajunge și până la opt luni. Cu toate acestea, au existat foarte puține cazuri în care femeile au fost acuzate pentru conducerea unei motociclete în Iran.

Traducere de Cornelia Mohora după articolul publicat de France24