Niprul, un bastion natural greu de trecut ... (reportaj France24 pe front)

Câmpiile se întind parcă la nesfârșit, iar sub cerul de un albastru intens se întrezăresc ruine învăluite în fum. Suntem pe malul Niprului, al patrulea cel mai lung fluviu din Europa, care a devenit linie de front în sudul Ucrainei și un obstacol natural în calea contraofensivei Kievului.

Fluviul impresionant străbate întreaga țară de la nord la sud, înainte de a se vărsa în Marea Neagră în regiunea Kherson, unde separă beligeranții.

Forțele ucrainene au preluat controlul asupra malului drept după eliberarea capitalei regionale cu același nume la 11 noiembrie 2022, iar pe malul stâng, armata rusă ocupă încă o parte din regiunile Kherson și Zaporojie.

În iunie, Kiev a lansat o contraofensivă amplă în Sud și Est, dar linia frontului aproape că nu s-a mișcat, iar fiecare tabără o bombardează neîncetat pe cealaltă. Unitatea ucraineană veghează malul la sud-vest de orașul Kherson, pentru a alerta artileria în cazul unei eventuale incursiuni ruse peste râul pe care civilii nu îndrăznesc să îl mai navigheze.

 Post de observație ucrainean pe malul Niprului, 6 noiembrie 2023. © Roman Pilipey, AFP

”Ne atacă cu tot ce au”

”Rușii aruncă peste noi tot ce au: artilerie, drone, fosfor...”, spune cu arma în mână un militar în vârstă de 38 de ani, care contrastează în acest peisaj cu stolul de rațe sălbatice care își ia zborul în lumina aurie a apusului - o imagine care te îndeamnă parcă să uiți de război.

"Dușmanul nostru este ploaia. Dacă e cer senin, poți vedea mult mai bine bărcile care vin", subliniază el.

"Ruşii sunt bine pregătiți"

"Suntem într-o poziție favorabilă aici", explică el din vârful unui mic promontoriu acoperit de smocuri de iarbă uscată. Acest punct este mai înalt decât malul opus, care adăpostește liniile rusești, separate de pozițiile ucrainene printr-o distanță de aproximativ zece kilometri de apă dulce.

În această toamnă, forțele ucrainene par să fi reușit să stabilească mai multe capete de pod mici pe malul stâng al Niprului, la nord-est de Herson.

Conform informațiilor date de superiorul lui Vojd, un comandant în vârstă de 45 de ani, recunoscut sub numele de război "Armiantchik", membrii echipei lui fac incursiuni în teritoriile adverse.

"Ruşii sunt bine pregătiţi, au linii de apărare solide. Nu va fi ușor, dar în față, este teritoriul nostru și cunoaștem terenul", spune militarul, subliniind totodată regretul său pentru absența de bărci blindate.

Karamba, un bărbat în vârstă de 35 de ani cu mustață, a participat la operațiuni pe malul opus. Munca sa constă în eliminarea minelor înaintea sosirii brigăzilor de asalt, o sarcină îngreunată de ruperea barajului Kakhovka la începutul lunii iunie, în amonte, care a provocat inundații masive în această zonă.

"În urma inundațiilor, minele sunt răspândite pretutindeni: în mijlocul locuințelor distruse, în tufișuri și printre ramurile uscate", explică el.

În afară de mine, "dronele zboară în permanență deasupra noastră, mortierele și tancurile trag în permanență asupra ta, ca să nu mai vorbim de forțele aeriene", adaugă Karamba.

Într-o altă locație apropiată de Nipru, o unitate din brigada teritorială 123 a ocupat o vastă clădire abandonată, stabilind acolo o poziție pentru mortiere și ascunzând bărci.

"Trebuie să fii discret aici", spune un soldat, temându-se de prezența informatorilor pro-ruși printre localnici.

Un obstacol pentru ambele părți

© Roman Pilipey, AFP

În apropiere, Vitamine, un artilerist în vârstă de 31 de ani, are sarcina de a lansa obuze de mortier conform coordonatelor furnizate de observatori precum Vojd.

"De două luni, rușii au bărci mai rapide", explică el ajustând încărcătura proiectilelor sale.

Sectorul său se concentrează asupra unei rețele de insule mici din albia largă a Niprului, pe care, spune el, rușii "încearcă să stabilească poziții".

"Sunt aici pentru a-i opri", spune tânărul, care susține că a scufundat deja șase ambarcațiuni rusești cu ocupanții lor și afirmă că nu știe nimic despre numărul de nave ucrainene scufundate.

"Râul este o barieră naturală. Este mai dificil pentru inamic să se poziționeze. Dar și pentru noi să acostăm pe partea cealaltă", recunoaște el.

Joulka, o cățelușă recuperată de către soldații ucrainieni de pe o insulă în timpul unei operațiuni, se află la picioarele soldatului și latră.

Ea a devenit "oarecum un sistem de alarmă" pentru ei: fuge de fiecare dată înainte de atacurile cu drone kamikaze ruse, o amenințare redutabilă în aceste câmpii nesfârșite.

"Rușii au mai multe drone decât noi", estimează Vitamine. "De altfel, sunt sigur că ne privesc în acest moment..."  

Traducere de Oana Neacșu după reportajul publicat de France24