Muzeul de Artă din Herson, spoliat de ruși: ”Vor să ne priveze de tot ce poate dovedi că avem propria noastră istorie”

Un adevărat sanctuar, metalic și cenușiu, ascuns la capătul unui coridor cu pereți groși: în depozitul Muzeului de Artă din Herson, nu au rămas decît boxele din  plasă de sârmă complet goale. Doar niște etichete albe de carton, atârnate de o sfoară la începutul fiecărui rând, ne amintesc că nu demult aici erau păstrate sute de tablouri.

Înainte de începerea invaziei rusești în Ucraina, muzeul urma să fie supus unor lucrări majore de renovare. O parte din colecție fusese coborâtă în depozit.

"Tablourile erau atârnate de aceste balustrade pe ambele părți", spune cu tristețe Anna Skripka. "Erau lucrări ale pictorilor englezi, germani și olandezi din secolele XVI și XVII, dar și ale pictorilor locali. Aceste lucrări au fost chiar prima pradă a cuceritorilor ruși", spune curatorul-șef al muzeului, în vârstă de 51 de ani, o fostă profesoară de istorie care și-a preluat postul cu doar câteva luni înainte ca forțele rusești să ocupe orașul, la începutul lunii martie 2022.

Înainte de război, colecția număra aproximativ 14.000 de obiecte.

În timpul verii, forțele de ocupație rusești au impus un nou director al muzeului, Natalia Desiatova, mai bine cunoscută în Herson ca o cântăreață în cafeneaua teatrului. Anna Skripka a decis să rămână, cu acordul autorităților ucrainene, a spus ea, pentru "a fi lângă colecția ei, pentru a vedea ce fac cu ea". Dar când rușii au anunțat o evacuare generală pe malul stâng al Niprului în octombrie, sub presiunea contraofensivei ucrainene, i s-a cerut să nu vină la lucru. Locuind în apropiere de muzeu, ea s-a dus de două ori pe zi pentru a încerca să înțeleagă ce se întâmplă. La 1 noiembrie, a fost chemată din nou la muzeu și a găsit zeci de persoane acolo, inclusiv "doi ceceni înarmați".

"Directorea mi-a spus că Ministerul rus al Culturii i-a trimis pe acești oameni pentru a controla procesul de mutare", își amintește ea. "În acel moment am vrut să mă retrag, să mă întorc și să nu iau parte la asta, dar mi s-a spus că nu era posibil, că nu mai aveam de ales. Mi s-a cerut să spun unde se aflau cele mai valoroase lucrări".

Anna Skripka a fost, de asemenea, dusă la seif și  obligată să-l deschidă: "Mi-au spus că ei știu ce se află în el. Trebuie spus că aveam trădători în interiorul muzeului, ceea ce le-a ușurat sarcina".

"A fost ca și cum mi-ar fi tăiat sufletul"

Constrînsă, Anna Skripka s-a așezat la computerul ei pentru a înregistra evacuarea. Nefiind singură, ea nu a putut păstra o copie a inventarului. Rușii au luat hard diskul, dar curatoarea își amintește o cifră: 10.400 de piese au fost luate, spune ea. "Cu fiecare tablou luat, era ca și cum mi-ar fi tăiat sufletul, bucată cu bucată", deplânge ea.

Zeci de oameni au încărcat în grabă, fără nici un fel de precauții, în vehicule mii de tablouri, gravuri, desene, porțelanuri și icoane prețioase. Anna a asistat neputincioasă la acest spectacol, simțind că dispare cultura orașului său, a cărui istorie se întinde mult dincolo de secolul al XVIII-lea, când prințul Potemkin, favoritul Ecaterinei a II-a, a fondat aici o colonie.

Pentru curatorul muzeului din Herson, această spoliere este un semn că "rușii vor să își însușească ceva ce nu le aparține și să rescrie istoria până la transformarea ei  completă".

"Aceste pământuri au fost locuite de sciți și cazaci ucraineni", explică Anna Skripka, "a spune că totul a început cu prințul Potemkin înseamnă să denaturezi istoria. Ei vor să ne priveze de ultimele dovezi ale propriei noastre istorii, astfel încât să nu putem spune că suntem un popor distinct, o familie diferită, cu propriul nostru trecut, care, la un moment dat, desigur, s-a împletit cu cel al Rusiei”.

În muzeul gol, muzeografa  speră că într-o zi va aduce înapoi colecția care a fost "o bijuterie pentru oraș". 

Instituția culturală a sesizat instanțele internaționale și au fost deschise mai multe anchete privind furtul. În subsol, Anna Skripka se străduiește să identifice cele aproximativ 2.500 de lucrări rămase și să le pună în siguranță. La exterior, exploziile regulate reamintesc că nicio clădire din Herson nu este în siguranță sub focul de artilerie...

Traducere de Axenia Dociu, după articolul publicat de rfi.fr