O problemă spinoasă: prezența (sau nu) a sportivilor ruși la Jocurile Olimpice

Dar discuția a explodat după ce, pe 25 ianuarie, Comitetul Olimpic Internațional (CIO) a dezvăluit o foaie de parcurs care prevede întoarcerea atleților ruși și belaruși sub un steag neutru.

O propunere „inadmisibilă" pentru Ucraina, care a răspuns imediat ameninţând cu boicotarea Jocurilor Olimpice, acuzând CIO că este „promotorul războiului". Imediat, mai multe țări europene au amenințat la rându-le cu boicotarea competiției, în cazul în care rușii și belarușii vor fi primiți.

O polemică de natură a amenința serios succesul ediției din 2024, pentru organizarea căreia capitala Franței a depus mari eforturi. Astfel că primărița Parisului,  Anne Hidalgo, s-a declarat în favoarea stopării accesului sportivilor ruși și belaruși, fie și sub drapel neutru.

Atunci când a deschis ușa sportivilor din cele două țări, șeful CIO, Thomas Bach, a declarat că excluderea sportivilor din cauza naționalității lor este contrară Cartei Olimpice.

Așadar, cu sau fără ruși și belaruși în întrecerile olimpice?

Principalul argument "pro" ar fi acela al neutralității sportului. Jocurile Olimpice celebrează tocmai înțelegerea între oameni și națiuni. În definitiv, în Grecia Antică războaiele încetau pe timpul jocurilor. Spre deosebire de perioada modernă când, de două ori în secolul XX, jocurile s-au oprit pentru a face loc războaielor mondiale.

În orice caz, șeful CIO a acceptat participarea sportivilor ruși și belaruși sub condiția de a nu fi susținut "în mod activ" războiul. Alte propuneri merg chiar mai departe – rușii și belarușii să poată participa doar în "echipa refugiaților", în cazul în care s-au pronunțat deschis împotriva războiului.

Și de aici apar discuțiile.

Mai întâi de toate, Rusia și Belarus sunt dictaturi. În Rusia, orice punere în discuție a variantei oficiale privind războiul poate costa ani grei de închisoare.

Și apoi, chiar este posibilă, practic vorbind, participarea rușilor și belarușilor sub pavilion neutru, în paralel cu interzicerea arborării drapelelor celor două țări?

Greu de crezut că Moscova și Kievul vor scăpa un asemenea prilej de a-și face imagine și a sfida lumea.

Liderii autoritari sunt gata să cheltuiască enorm pentru sport, ceea ce le poate îmbunătăți imaginea în exterior și crește sprijinul în interior.

Rusia lui Putin nu a făcut excepție, cu atât mai mult cu cât mari organizații sportive mondiale, precum CIO sau FIFA, sunt foarte sensibile la banii dictatorilor.

De altfel, Rusiei i s-a făcut onoarea de a i se încredința găzduirea Jocurilor Olimpice de Iarnă din 2014, la Soci și a Cupei Mondiale la Fotbal, în 2018, aceasta din urmă după anexarea ilegală a Crimeei.

Și este greu de imaginat că propaganda Kremlinului nu va găsi modalități de a se folosi de participarea sportivilor ruși la Jocurile Olimpice de la Paris.

Câștigarea medaliei de aur la hochei pe gheață la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2018, de la Pyeongchang, Coreea de Sud, de către echipa Comitetului Olimpic rus, sub steag neutru din cauza scandalurilor de dopaj, a fost transformată imediat într-un spectacol de propagandă pentru Rusia, de către sportivi și susținători ai Rusiei din tribune.

Mai recent, la Melbourne, în timpul Australian Open, au avut loc manifestații pro-ruse, la care a participat și tatăl marelui tenismen sârb Novak Djokovic.

Dar nici nu este nevoie de prezența rușilor în persoană.

În definitiv, Europa este plină de agenți ai Rusiei și simpatizanți ai lui Putin, care vor fi gata să profite de prezența sportivilor pentru a ieși în evidență și a face propagandă pentru Kremlin.

Ceea ce, desigur, ar arunca în aer ideea, altfel generoasă, că sportul nu poate fi altceva decât un mesager al păcii. În mâinile unor tirani, poate fi altceva. 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica