Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Fața întunecată a politicii italiene (CNBC)

luna_buna.jpg

Image source: 
pixabay.com

Presa internațională este cu ochii pe Italia, unde duminică vor avea loc alegeri parlamentare. Alianța de dreapta pare favorită, dar formarea unei coaliții de guvernare se anunță complicată.

Cu aproximativ 35,6%, potrivit sondajelor, coaliția de dreapta are motive serioase de a spera să ajungă duminică la 40%, pragul necesar pentru a guverna, spune ziarul italian Corriere de la Sera.

CNBC vorbește, într-un comentariu, despre partea întunecată a politicii italiene -  țara se deplasează spre dreapta, ceea ce va însemna o agendă mai apropiată de extremă:

Există o serie de partide considerate "neo-fasciste" în Italia, care se revendică din fascismul anilor 1930 și 1940 când "Il Duce", dictatorul Benito Mussolini, era la putere.

Explicând motivul pentru care fascismul manifestă influență ideologică atât de durabilă în politica italiană, Lorenzo Pregliasco, profesor de științe politice la Universitatea din Bologna, spune că o parte din populație nu vede fascismul la fel de rău precum vede nazismul. Mulți italieni tind să creadă că Mussolini, chiar dacă a făcut niște lucruri rele, a făcut și ceva bun pentru țară și că, într-un fel, Războiul Mondial și Holocaustul au fost cauzate de naziști, iar greșeala lui Mussolini a fost tocmai alianța cu Hitler".

Pe de altă parte, referindu-se la posibilul aranjament de guvernare, publicația Local.it crede că nu e nimic surprinzător în faptul că, în 2017, Renzi și Berlusconi au cooperat în Parlament pentru a promova o reformă electorală ce pare să limiteze Mișcarea 5 Stele (M5S):

Noul sistem este unul mixt, care favorizează coalițiile și oferă un avantaj partidelor concentrate teritorial, cum ar fi Partidul Democrat (în regiunile centrale) și Liga Nordului (în nord). M5S, care s-a opus reformei, nu are parteneri de coaliție și nici o prezență puternică la nivel local sau regional.

Această inginerie electorală va veni totuși cu un cost: sporește probabilitatea ca nimeni să nu atingă pragul de 40% necesar guvernării. Asta a dus la o campanie electorală febrilă, dominată - nu de politici - ci  de speculații asupra posibilelor coaliții postelectorale. Chiar și o alianță anti-sistem M5S-Liga Nordului este prezentată ca o posibilitate”.

 

Are Moscova un nou aliat în Uniunea Europeană? Da, și acesta este cancelarul austriac Sebastian Kurz, scrie revista Newsweek:

Miercuri, Sebastian Kurz, cancelarul Austriei în vârstă de 31 de ani, aflat în vizită la Moscova, și-a anunțat sprijinul pentru un proiect controversat, care ar inunda piața europeană a energiei cu gaz rusesc și ar consolida dependența Uniunii Europene de aprovizionarea cu energie din Rusia: conducta Nord Stream 2.

Dacă va fi construită, aceasta va aduce gazele naturale direct din Rusia în Germania, ocolind Ucraina, o țară blocată într-un conflict prelungit cu rebeli sprijiniți de Rusia și care percepe taxe Moscovei pentru transportul gazelor.

Cancelarul Germaniei Angela Merkel, care luptă să se mențină la putere, a decis să sprijine Nord Stream 2 ca mijloc de a calma potențiali parteneri de coaliție guvernamentală. La sfârșitul lunii trecute, Germania a permis începerea construcției în propriile ape teritoriale.

Alți lideri, însă, precum prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, cred că proiectul reprezintă un risc de securitate pentru Europa, făcându-o mai dependentă de Rusia. Uniunea Europeană a cerut statelor membre să dea un mandat de negociere cu Rusia privind condițiile proiectului.

Acest lucru i-a forțat pe mulți lideri europeni să aleagă o parte sau alta. Iar vizita lui Kurz amplifică  diviziunile. Polonia, Danemarca și S.U.A., pe de o parte, și Germania pe de alta. A devenit o problemă pentru Europa, care conferă Rusiei mai multe pârghii”, consideră Newsweek.
 

Hope Hicks este al patrulea membru al departamentului de comunicare al lui Donald Trump care demisionează într-un singur an. Un număr record de membri ai Casei Albe și administrației Trump au plecat sau au fost nevoiți să plece din ianuarie 2017, constată Le Nouvel Observateur:

”Este ceva fără precedent în istoria Casei Albe. Să recapitulăm:
Miercuri, 28 februarie, Hope Hicks, director de comunicare, și-a anunțat plecarea. Ea îl înlocuise pe Anthony Scaramucci, care deja stabilise un record de ședere în birou, de numai10 zile (a fost concediat după ce l-a insultat - în presă – pe secretarul general al Casei Albe Steve Bannon).

Anterior, poziția era ocupată cu titlu interimar de către purtătorul de cuvânt Sean Spicer - care a părăsit ambele poziții în septembrie, când Scaramucci a sosit.

Steve Bannon, consilierul controversat al echipei Trump și fostul său manager de campanie, l-a înfuriat pe președinte atunci când a vorbit cu autorul cărții "Foc și furie".

După luni de umilințe repetate, Reince Priebus, Secretarul General al Casei Albe și-a făcut bagajele în iulie 2017, înlocuit de generalul John Kelly. În jurul căruia circulă deja zvonuri de demisie.

Generalul în rezervă Michael Flynn a trebuit să demisioneze la doar trei săptămâni după ce a preluat funcția de consilier de securitate. Cauza: legăturile sale cu Rusia.

Rob Porter, secretar al personalului Casei Albe, a demisionat și el la începutul lunii februarie după publicarea  mărturiilor celor două ex-soții,  care îl acuzau de violență domestică.

Mark Corallo, un avocat din echipa juridică a lui Trump, a demisionat în iulie, pe când  președintele părea că încearcă să influențeze ancheta asupra cazului rus.

Tom Price, ministru al sănătății, declarat anti-avort, a trebuit să demisioneze în septembrie, implicat în scandalul costisitoarelor sale zboruri private.

Și lista pare deschisă pentru următoarele plecări – vorbim în primul rând de  secretarul pentru justiție, Jeff Sessions, criticat public, în mod regulat, de către Trump”.

Revista presei internaționale din 2 martie 2018
739