Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce ar vrea Kim Jong Un să discute cu Donald Trump?

trump_kim_bun.png

Image source: 
France24

Iată întrebarea lansată de revista Newsweek, după ce liderii de la Washington și Phenian au anunțat că sunt gata să se întâlnească, probabil în cursul lunii mai.

Dacă întâlnirea are loc, Kim ar reuși ceea ce nici tatăl său, nici bunicul său nu au reușit: să discute direct cu un președinte american. Deoarece Trump a fost de acord, prestigiul personal al lui Kim ca și controlul asupra țării sale izolate se află acum la cele mai înalte cote.

De două ori în trecut Coreea de Nord a abandonat temporar beligeranța pentru negociere. În 1994, când Bill Clinton se afla în Casa Albă, așa-numitul acord cadru cu SUA și aliații săi urma să închidă programul nuclear al Nordului. Câțiva ani mai târziu, în timpul președinției lui George W. Bush, Phenianul a semnat un nou acord de denuclearizare, pe care nu l-a respectat.

În fond, obiectivele generale ale Coreei de Nord nu s-au schimbat: Phenianul caută un tratat de pace și normalizarea relațiilor cu Washingtonul.

În schimb, vrea ca trupele americane să iasă din Coreea de Sud.

În timpul campaniei sale prezidențiale, în timp ce critica marele excedent comercial al Coreei de Sud față de Statele Unite, Trump se întreba cu voce tare de ce Washingtonul mai apără Seulul. Phenianului i-a plăcut să audă asta.

Partea americană poate condiționa retragerea trupelor de o dezarmare a Nordului, într-un mod care să poată fi verificat în mod exhaustiv de către inspectorii internaționali.

Dar oare Kim ar fi de acord cu asta? Mulți analiști cred că Phenianul vede programul nuclear drept ultima sa garanție de securitate, scrie Newsweek.

Și Le Figaro atrage atenția că  experiențele trecute necesită o abordare prudentă. Coreea de Nord a folosit deja dialogul nuclear pentru a obține concesii și bani, în schimbul angajamentelor pe care apoi le-a încălcat.

Șansele unui adevărat progres sunt subțirele. Iar în caz de eșec, Donald Trump va putea spune că a dat șansa dialogului. Nimic nu-l va mai opri apoi să lovească Nordul. Dincolo de deschiderea actuală, riscul unei explozii rămâne real, crede Le Figaro.

Este doar un spectacol al masculilor alfa,  consideră Deutsche Welle.

Mai întâi s-au amenințat reciproc în cel mai dur mod cu putinţă. Acum, doresc brusc să se întâlnească.

Probabil, va fi un spectacol mediatic, în care ambii președinți se pot prezenta în postura de câștigători. Trump îşi va vedea confirmată abordarea sa dură. Iar Kim Jong Un se va prezenta în faţa poporului său izolat ca un erou triumfător care l-a forţat în cele din urmă pe "americanul bătrân şi dement" să vină la discuții.

 

Tot mai multe evidențe conduc spre ideea implicării directe a statului rus în atacul cu un agent neurotoxic asupra fostului spion Serghei Skripal și a fiicei acestuia. Cei doi s-au prăbușit brusc, duminica trecută, într-un complex comercial din Marea Britanie. Cu toate acestea,  tragerea directă la răspundere a Moscovei rămâne complicată.

The Guardian îl citează pe Sir Andrew Wood, ambasadorul britanic în Rusia din 1995 până în 2000. Acesta afirmă că nu are vreo îndoială că atacul, folosind o substanță disponibilă doar câtorva țări, a fost organizat din interiorul Rusiei, deși, probabil, nu direct de către Vladimir Putin .

El a cerut guvernului britanic un răspuns coordonat. "Ar trebui să ne gândim dacă nu cumva am putea implementa Legea Magnitsky, să vorbim cu aliații noștri transatlantici și cu cei din Europa, pentru că și la ei este la fel de probabil un asemenea atac", spune ambasadorul.

O asemenea legislație, aflată în vigoare în Statele Unite, ar da guvernului britanic dreptul de a îngheța activele  unor cetățeni ruși și de a împiedica intrarea persoanelor asociate cu abuzurile, corupția și încălcarea drepturilor omului .

Westminster ar trebui să înțeleagă că Marea Britanie beneficiază de puține avantaje de pe urma unor relații bune cu Putin, iar vizita ministrului de externe Boris Johnson la Moscova nu a fost considerată un succes.

Pentru publicația Business Insider, există dovezi că guvernul rus folosește Marea Britanie ca pe un teren unde își poate elimina dușmanii.

Oficialii britanici nu au acuzat deschis guvernul rus pentru asaltul brutal asupra lui Skripal, dar se întreabă deja cum ar trebui să abordeze această agresiune.

"Rușii au fost foarte buni în a-și acoperi  faptele", spune un expert. "Multe lucruri sunt greu de dovedit și dacă nu ai dovezi clare, este foarte greu să ajungi în instanță”, spune expertul citat de Business Insider.

Scottish Daily Report remarcă de asemenea că rușii au reușit să mențină ceața peste incidentul de la Salisbury, în condițiile în care mass-media din țară, controlată de stat, nu deranjează Kremlinul câtuși de puțin.

Analistului rus Andrei Ostalski spune că o mare parte a mass-mediei, controlate de stat, nu a scos un cuvânt despre tentativa de asasinare a lui Serghei Skripal și a fiicei sale până când nu au început să apară detalii pe internet.

Apoi, media rusă a lansat teorii care sugerează că agenții britanici au efectuat atacul.

Într-un interviu acordat rețelei BBC, analistul a spus că "Pentru câteva zile, majoritatea rușilor nu au fost total conștienți de ceea ce s-a întâmplat la Salisbury pe 4 martie”.

"Majoritatea cetățenilor ruși își obțin informațiile de la televiziunea rusă, care este foarte strict controlată de autorități. Ceea ce nu este acoperit de televiziune pur și simplu nu se întâmplă. Apoi, după câteva zile, evenimentul n-a mai putut fi ignorat, deoarece informațiile se scurgeau prin internet și prin alte surse”, a mai spus analistul rus pentru BBC.

Revista presei internaționale din 12 martie 2018
623