Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mai poate revigora Merkel Germania și Europa?

merkel.jpg

Image source: 
REUTERS/Stefanie Loos

Angela Merkel se pregătește de o nouă învestitură în funcția de cancelar, susținută de o mare coaliție între creștin-democrați și social-democrați.

În orice caz, revista germană Cicero nu vede nici urmă de dinamism în noua coaliție de la Berlin:

"Cu toată bunăvionța, pur și simplu nu există nici un semn de nou, de prospețime, nimic interesant în această nouă coaliție majoră à la Merkel. Nicio șansă ca această coaliție să scuture Germania din somnul ei, așa cum au făcut Emmanuel Macron în Franța sau Sebastian Kurz în Austria”.

În Statele Unite, Washington Post avertizează că Angela Merkel nu va avea parte de o lună de miere din partea Casei Albe, cu un președinte Donald Trump care declară că "războaiele comerciale sunt bune" și care amenință producătorii auto germani.

Iar în relația dintre Statele Unite și Germania, cheltuielile militare sunt deja o problemă iritantă: Germania este una dintre țările NATO care nu cheltuie 2% din Brodusul Intern Brut pentru apărare. Acum, intensificarea tensiunilor comerciale deschide noi dificultăți.

Și Politico spune că un nou guvern german nu înseamnă neapărat și noi răspunsuri la marile întrebări cu care se confruntă continentul.

Și tocmai aceasta este problema. O alianță a celor două partide, cele mai mari și mai vechi din parlament, este simbolul consensului. Într-un moment de revoluție politică în Europa și din lume, mulți germani doresc și ei mai mult de la politicieni.

Potrivit ultimelor sondaje, aproximativ jumătate dintre germani se opun GroKo-ului ca fiind prea plictisitor, prea puțin imaginativ și prea convențional. Sau, parafrazând un hit care a făcut carieră pe rețelele sociale germane: ”Wake me up before the GroKO” - "Trezește-mă înainte de GroKo."

 

Președintele Donald Trump l-a demis ieri, în stilu-i binecunoscut, pe secretarul de stat Rex Tillerson. Ce înseamnă această demitere pentru politica externă americană?

Donald Trump și Rex Tillerson erau în dezacord cu privire la multe lucruri, observă revista The Atlantic: comerțul global, schimbările climatice, NATO, acordul nuclear cu Iranul, discuțiile cu Coreea de Nord, impasul Qatarului cu vecinii săi.

Îndepărtarea lui Tillerson vine într-un moment în care administrația Trump schimbă viteza în materie de politică externă.

Joi, Trump anunța că este gata să se întâlnească cu liderul nord-coreean Kim Jong Un. Cu doar câteva ore mai devreme, Tillerson spunea , aflându-se în Etiopia: "Suntem pe o cale lungă de negocieri". A fost doar cea mai recentă ocazie în care președintele și secretarul de stat păreau a fi în contradicție. Dar până joi, tocmai Tillerson era cel care susținea dialogul cu nord-coreenii, în timp ce Trump favoriza o abordare mai dură .

În privința viitorului acordul nuclear cu Iranul, Tillerson declara că acordul, deși a fost greșit, și-a atins scopul: a înghețat programul nuclear al Iranului. Iar Tillerson a lucrat cu aliații SUA pentru a găsi o soluție la impasul provocat de poziția lui Trump.

Puncte de vedere diferite și în privința NATO: Trump a considerat alianța desuetă. În timp ce Tillerson a încercat să atenueze temerile, exacerbate de politica externă din ce în ce mai puternică a Rusiei, mai scrie The Atlantic.

Pentru Bloomberg, plecarea lui Tillerson slăbește foarte mult tabăra apărătorilor acordului cu Iranul, în timp ce termenul limită dat de Trump, pentru renegocierea acestui acord, se apropie. În general, aceasta indică faptul că secretarul apărării, James Mattis, pierde un aliat-cheie. De fapt, cei doi au fost adesea aliați în lupta lor pentru a-l aduce pe Trump înspre politica mainstream.

 

Presa din întreaga lume se concentrează pe escaladarea tensiunilor dintre Marea Britanie și Rusia, după ce premierul Theresa May a acuzat direct statul rus că s-ar afla în spatele atacului la adresa agentului Serghei Skripal și a fiicei acestuia.

Disputa dintre cele două țări a crescut brusc tensiunile dintre Rusia și Occident, constată New York Times. Moscova se confruntă oricum cu critici crescânde asupra rolului său în conflictul sirian, precum și în privința anexării Crimeei.

Ultimele acuzații vin într-o perioadă deosebit de dificilă. Rusia este centrul atenției pentru rolul său în alegerile prezidențiale din Statele Unite. Și mai sunt doar câteva luni până la Cupa Mondială de fotbal, un eveniment major care a fost gândit pentru a zugrăvi Rusia într-o lumină pozitivă, adaugă NYT.

Pentru mulți ruși din Londra, otrăvirea spionului este pur și simplu un eveniment dintr-o altă lume, titrează Wall Street Journal.

Capitala britanică este un magnet pentru mulți ruși care nu au prea multe în comun cu agentul dublu Serghei Skripal.

Sunt mii de ruși care au făcut ca acest oraș să capete porecla de Moscova pe Tamisa.

Într-un articol din Daily Telegraph, fostul lider conservator, William Hague, solicită, de asemenea, un răspuns global. "Chiar dacă este dureros” – spune el – ”Occidentul adormit trebuie să se trezească în fața amenințării reale reprezentate de Vladimir Putin". Cazul Skripal "conține toate elementele regimului Putin - răzbunare, negare, inventivitate și capacitatea de a discerne slăbiciunile societăților deschise și libere", mai spune Hauge în Daily Telegraph.

Și privim și către Moscova, unde cotidianul de limbă engleză Moscow Times vorbește despre amenințările la care au început să fie supuși jurnaliștii ruși care lucrează în Marea Britanie. De exemplu, Liza Gerson, corespondentul londonez al postului de știri NTV, controlat de statul rus, a raportat că a primit un e-mail în care se spune că "aceia care lucrează împotriva Rusiei cu pixul pot muri de sabie".

Revista presei internaționale din 14 martie 2018
776