Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Are Occidentul un plan pentru Siria?

us_air_force.jpg

Avion american B-1B Lancer la baza Al Udeid AIr din Qatar, înaintea atacului de sâmbătă din Siria, 13 aprilie 2018
Image source: 
Facebook / U.S. Department of Defense (DoD)

„Trâmbițatele lovituri din Siria nu sunt lipsite de riscuri, dar nu este al treilea război mondial“, scrie The Guardian. ”Loviturile relativ limitate nu ar trebui să se mai repete, cu excepția cazului în care președintele sirian Bashar al-Assad va lansa alte atacuri chimice în viitor.“

”Scopul principal al operațiunii – pe lângă acela de a trimite un mesaj clar lui Assad privind armele chimice - a fost de a lovi cât mai mult posibil pozițiile iraniene și de a-i evita pe cât posibil pe ruși.

În ciuda retoricii belicoase a rușilor și a amenințării cu represalii, Moscova este la fel de mult interesată ca și Washingtonul în a evita războiul”, mai scrie The Guardian.

Și Deutsche Welle decriptează mesajul Occidentului:

Siria este, poate, cel mai imprevizibil teatru de război din istoria omenirii. Acolo stau faţă în faţă trupe militare ale căror ţări fie sunt aliate, fie ostile politic.

Prin recentele raiduri aeriene, Washingtonul, Londra şi Parisul transmit un mesaj clar: folosirea armelor de distrugere în masă nu rămâne fără consecinţe. În plus, puterile occidentale nu intenţionează să renunţe la interesele geopolitice chiar dacă au pierdut ani buni cu politici neclare şi instabile. Orientul Mijlociu se află în faţa unei noi ordini care n-ar trebui decisă numai la Moscova sau Teheran.  

Un alt mesaj: Statele Unite nu au acţionat singure, ci în alianţă cu Franţa şi Marea Britanie - atât sub aspect militar, cât şi într-un deplin consens politic. În cei doi ani de "domnie" a lui Donald Trump, aceasta ar fi cea mai bună veste, crede publicația germană”.

CNN se întreabă totuși, într-un comentariu, care este, în realitate, politica SUA în Siria? ”Cu două săptămâni în urmă, într-un discurs ținut în Ohio, președintele Donald Trump a declarat că Statele Unite „vor părăsi Siria foarte curând.“ Acum, Trump tocmai a ordonat o operațiune de bombardament la scară largă împotriva mai multor ținte din Siria, inclusiv Damasc. Deci, care este politica lui Trump?

Time reamintește că tocmai Assad este cel care a declanșat o violență brutală și neîncetată, punând la pământ orașele țării sale.
Cei uciși de atacurile cu arme chimice reprezintă doar o mică parte din cele aproximativ 350.000 de persoane ucise, potrivit Observatorului sirian pentru Drepturile Omului.
Iar următorul capitol al războiului civil din Siria rămâne nescris.

Los Angeles Times constată că Donald Trump a declarat  "Misiune îndeplinită" dar Assad rămâne la putere.

Tweet-ul lui Trump amintește de banner-ului uriaș care a servit drept fundal atunci când președintele George W. Bush, purtând un costum de aviator, s-a aflat pe puntea unui portavion, la șase săptămâni după invazia condusă de SUA în Irak, în 2003.

Războiul american din Irak avea să aducă însă opt ani și mai dureroși, iar mesajul l-a bântuit pe Bush ca un simbol al greșelilor sale într-un conflict care a omorât 4500 de americani și zeci de mii de irakieni. Statele Unite au în continuare trupe desfășurate în Irak, precum și în Siria, reamintește LA Times.
 

Dar problema lui Donald Trump este că se îneacă în scandalul Comey și nu se poate concentra pe Siria, consideră Washingron Post:  

Loviturile americane din Siria ari fi trebuit să deturneze atenția publică de la haosul care afectează administrația Trump.

Ziua de vineri a început cu președintele Trump  etichetându-și fostul director al FBI "un maldăr de minciuni perverse ". El a răspuns astfel la noua carte a lui James B. Comey, care îl numește pe Trump lipsit de etică și certat cu adevărul. Este fără precedent din partea unui fost director al FBI.

Este greu de imaginat cum Donald Trump își poate îndeplini misiunea - de exemplu, aprobând lovituri militare asupra Siriei - în timp ce se îneacă în acest imens scandal. Există, desigur, o tradiție veche,  prin care problemele legate de securitatea națională sunt ținute separat de politica internă. Dar Trump este cu totul incapabil să facă o astfel de distincție. Pentru el, totul este politic - și toată politica este personală.

Lunea trecută, în timp ce Trump se întâlnea cu generali și cu membrii Cabinetului pentru a-și stabili strategia împotriva Siriei, el s-a lansat într-o tiradă împotriva FBI și a Departamentului de Justiție din cauza percheziționării biroului avocatului Cohen. Trump a numit aceasta "o adevărată rușine”.

Noul consilier pentru securitate națională, John Bolton, și șefi ai comunității de informații au fost așadar martorii descărcării lui Trump la adresa Departamentului de Justiție și a FBI care, la fel ca forțele armate, sunt chemate să apere țara împotriva tuturor dușmanilor, străini și interni.

La fel cum George W Bush nu a avut planuri pentru Irak în primăvara lui 2003, astăzi Trump nu are nici un plan pentru Siria. În orice caz, va relua presiunea asupra Pentagonului de a retrage trupele americane, abandonându-i astfel pe aliații noștri kurzi și oferind o victorie majoră lui Assad și susținătorilor săi iranieni și ruși.

Dar este greu să ne imaginăm că Trump, care în cele mai bune momente are atenția unui copil hiperactiv de 8 ani, se poate concentra asupra strategiei pentru Siria, pe fondul amenințărilor mult mai presante legate de o investigație penală care se tot extinde.

Dacă Statele Unite ar avea un regim parlamentar, Congresul ar putea să treacă o moțiune de "lipsă de încredere", permițându-i astfel lui Trump să-și dedice 100% din atenția sa pentru a lupta împotriva acuzațiilor la adresa lui, fără a distrage guvernul de la misiunile sale.

Să sperăm că instituțiile sunt suficient de puternice pentru a funcționa mai mult sau mai puțin pe autopilot, în timp ce Trump este consumat de consecințele păcatelor sale”.

Revista presei internaționale din 16 aprilie 2018
643