Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Va reuși Macron să reformeze Europa?

macron.jpg

Președintele Emmanuel Macron la tribuna Parlamentului European, Strasbourg, 17 aprilie 2018
Sursa imaginii: 
REUTERS/Vincent Kessler

Macron își susține independența față de partidele europene. Iată principala concluzie a ziarului Le Monde după discursul președintelui francez în Parlamentul European:

Cu un an înainte de alegerile europene, deputații de la Strasbourg s-au arătat mai degrabă seduși de discursul șefului statului francez dar rămân reticenți la ideea unei mișcări europene pe modelul En Marche!

Un sentiment de frustrare domina, marți, pe holurile Parlamentului, când se așteptau clarificări cu privire la strategia lui Emmanuel Macron pentru alegerile europene. Dar președintele francez s-a ferit să anunțe ralierea sa la una dintre familiile politice majore ale Uniunii, având în vedere votul crucial din mai 2019.

PPE? Socialiștii Europeni, al doilea grup de la Strasbourg? Sau liberalii din ALDE? Puțin cunoscute publicului larg, aceste agregate ale partidelor naționale rămân indispensabile pentru a influența ordinea de zi și numirile în posturile-cheie ale Uniunii (președinția Comisiei, Banca Centrală Europeană etc.).
Marți, Președintele a sugerat, dimpotrivă, că va continua să favorizeze lansarea propriului său vehicul european
”.

Iar Financial Times vede în discursul liderului francez sfârșitul axei reformiste Paris-Berlin:

"Sprijinul entuziast al dlui Macron pentru integrarea europeană contrastează cu realitatea politică neschimbată că Franța și Germania nu mai sunt aliați naturali. Spre deosebire de Franța, partidele proeuropene din Germania sunt în retragere. Partidul dlui Merkel a pierdut 1 milion de voturi în favoarea liberal-democraților democrați și Alternativei pentru Germania. Ambele susțin politici care ar duce la distrugerea zonei euro. Șaizeci de parlamentari din CDU / CSU au votat împotriva programului de sprijin pentru Grecia în 2015. Dacă se va confrunta cu o rebeliune similară astăzi, marea coaliție nu va mai avea majoritatea", atrage atenția FT.

”Emmanuel Macron a simțit pe pielea lui cât de lentă și frustrantă poate fi reforma UE”, constată Deutsche Welle.

Blocul temporizează, în timp ce un președinte american imprevizibil amenință cu un război comercial iar imigrația ridicată și războiul din Orientul Mijlociu îi neliniștesc pe cetățeni.

Motorul economic germano-francez a fost mereu dat de exemplu ca model pentru viitor, dar auzim tot mai puțin despre asta. Macron va continua să lupte împotriva tendinței spre naționalism, interes propriu și unilateralism. Dar succesul lui are nevoie cel puțin de un sprijin modic din partea Berlinului. Fără Germania, în calitate de partener, președinția lui Macron și viitorul Germaniei și al UE sunt în pericol. Poate părea o supraestimare, dar arată cât de grave sunt vremurile.

Der Spiegel reamintește că Emmanuel Macron este președintele Franței de aproape un an: ”Alegerea lui a schimbat coordonatele politice din Franța. La République En Marche speră să umple golul politic lăsat în special de socialiști și de centru-dreapta, care au pierdut o bună parte din alegători. Dar va reuși?

Presiunea, în orice caz, este imensă, iar tensiunea este palpabilă. Eșecul, la urma urmei, ar fi dezastruos.

Peisajul politic tradițional, echilibrul dintre opoziție și guvern, au rămas în ruină de la triumful lui Macron. Și reconstruirea acestui peisaj, cel puțin pentru moment, depinde de el și de mișcarea lui. O altă dezamăgire după cinci ani cu François Hollande în calitate de președinte ar fi probabil întâmpinată cu un răspuns dur de către francezi și cu noi răsturnări în viața politică”.

 

Încheiem cu Le Figaro, care privește situația de azi din Ungaria din perspectivă istorică. Nu putem înțelege politica lui Orban fără a înțelege și tumultoasa istorie a Europei Centrale:

Ungaria nu și-a revenit după ce a pierdut două treimi din teritoriul său după primul război mondial. Naționalismul lui Horthy, apoi tranziția dureroasă de după căderea comunismului, au contribuit și ele la o mentalitate reticentă față de liberalism. Viktor Orban vine din această istorie, mai bine înțeleasă în est decât în ​​vestul Europei.

Tratatul de la Trianon din 1920, impus de Franța, Marea Britanie și Statele Unite a fost conceput pentru a pedepsi Austro-Ungaria. Pentru maghiari, este o traumă națională.

Iar apărarea identității naționale a devenit o temă-cheie a revoluției conservatoare a Fidesz, din 2010 încoace.
Ungaria, această bijuterie barocă a Mitteleuropa, a reușit să smulgă drepturi speciale împăraților austrieci, prin Tratatul din 1867 și a devenit o națiune dominantă în regiunea Dunării.

Nu și-a revenit cu adevărat din această „cădere“- asta în timp ce vecinii din România, Cehoslovacia, Serbia, Croația și Ucraina s-au bucurat de o dezmembrare teritorială care făcut ca unul din trei maghiari să ajungă în afara Ungariei. Aproximativ 3 milioane de maghiari trăiesc și azi în aceste teritorii pierdute și li s-a acordat dreptul la cetățenie de către guvernul Orban.

Alegerea unei melodii care evocă Trianonul, în manifestările electorale ale lui Orban, nu este, evident, o coincidență.

Este imposibil să înțelegem ce se întâmplă astăzi în Ungaria și în restul Europei Centrale, fără a reveni la istoria lungă și chinuită a acestei regiuni. O istorie încă necunoscută în Occident.

Rebeliunea condusă de Orban se hrănește, de asemenea, de teama viscerală față de liberalismul reprezentat de Trianon. În definitiv, dezmembrarea țării a fost dictată de Franța, Statele Unite și Marea Britanie, toate state liberale.

Să nu ne mirăm atunci că Universitatea Central-Europeană, fondată de miliardarul George Soros, în inima Budapestei, se află în centrul controversei dintre liberalism și conservatorismul național”, notează Le Figaro.

 
Revista presei internaționale din 19 aprilie 2018