Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


El Pais: ”Coșmar în Barcelona”

quim_torra.jpg

Quim Torra, noul premier catalan
Image source: 
REUTERS/Albert Gea

Sub acest titlu, scriitorul spaniol Javier Cercas se întreabă, într-un articol de opinie din El Pais, dacă noul premier Catalan Quim Torra, cu viziunile sale xenofobe, este cu adevărat, reprezentativ pentru mișcarea independentistă de astăzi:

Trebuie să repetăm, în speranța că, prin aceasta, se va auzi: Joaquim Torra, noul prim-ministru al Cataluniei, este un admirator al Estat Català, partid fascist sau para-fascist și secesionist care a acționat până în anii 1930, în vederea unui conflict armat; el este, de asemenea, un susținător entuziast al liderilor săi, în special notorii frații Badia, doi teroriști și torționari, pe care Torra i-a definit drept "cele mai bune exemple de separatism".

În urmă cu patru ani, într-un articol intitulat "Pionierii independenței" publicat de ziarul catalan El punt / Avui, domnul Torra a scris următoarele despre Estat Català și Nosaltres Sols! (un curent  din interiorul Estat Catalá provenit dintr-o rețea paramilitară clandestină) :”Ce lecție, ce lecție minunată! ". Orice ideolog nazist ar putea ușor să schimbe cuvântul ”catalan” cu ”german” și pe cel ”spaniol” cu ”evreu”.

Toate cele de mai sus sunt mai mult sau mai puțin cunoscute; mai puțini oameni știu totuși că partidul atât de venerat de Torra a supraviețuit războiului civil spaniol și regimului Franco și a reapărut în timpul tranziției către democrație.

Aceasta să fie lecția magnifică pe care o dau, potrivit lui Torra, pionierii independenței? Răspunsul poate fi doar da, judecând după articolele și tweeturile pe care dl Torra le-a publicat în ultimii ani și pe care le-am descoperit în ultimele zile, spre marea noastră uimire.

În primul său interviu în calitate de candidat la șefia guvernului catalan, Torra a făcut o declarație despre scrierile sale xenofobe: "Îmi cer scuze dacă cineva a luat cuvintele mele ca o ofensă personală". Frumoasă gândire! Cine s-ar considera până la urmă jignit dacă s-ar vedea descris ca un plăsmuitor murdar, fascist și violent, așa cum a făcut el cu milioane de oameni?

Adevărata întrebare este acum: opiniile lui Torra, de o xenofobe sălbatică, reprezintă actuala mișcare de pro-independență?

Uneori istoria nu se repetă ca o farsă, așa cum credea Marx, ci ca un coșmar; acest lucru se întâmplă acum în Catalonia.

Torra are dreptate în legătură cu un singur lucru: de ceva timp, întregul bloc naționalist catalan și două milioane de oameni par să fi îmbrățișat ideile apărate în anii 1930 de Estat Català.

Majoritatea separatiștilor nu știu acest lucru, desigur, dar asta explică de ce a fost posibil ca Torra să devină premier. Să spunem altfel: am fost martorii ascensiunii celor care, din anii 1930 și, până de curând, au fost văzuți chiar și de de naționaliștii catalani obișnuiți drept niște extremiști periculoși, dacă nu chiar demenți.

În aceste condiții, nu știu dacă merită să așteptăm ajutor din partea guvernului spaniol, deoarece acesta nici măcar nu a putut explica ceea ce se întâmplă în Catalonia față de opinia publică europeană.

Deci, ajutorul trebuie cerut din partea statelor democratice, europene, de la spaniolii și catalanii de bună credință - inclusiv separatiștii de bună credință. Trebuie să oprim acest coșmar.

 

În Franța, Le Figaro vorbește despre controversele legate de prezența a circa 300 de imami din străinătate, în perioada de Ramadan:

Această detașare a religiei în Franța pentru perioada Ramadanului este însă veche de câteva decenii, ne avertizează de la bun început Le Figaro.

Însă, Jeannette Bougrab, fost secretar de stat pentru tineret și sport în ultimul guvern Fillon (între 2010 și 2012), consideră aceasta drept o ”erezie”. Și nu e singura.

Manuel Valls, fost prim-ministru socialist, a cerut, la rândul său, „să se pună capăt cât mai curând posibil“ acordurilor bilaterale care permit sosirea acestor clerici, și aceasta în numele „ideeii că în Franța. Islamul trebuie să fie unul al Luminilor.“

Controversa e plină de semnificații în contextul atacurilor teroriste dar, este fără viitor. Și mai ales fără memorie, pentru că sosirea imamilor în Franța pentru perioada Ramadanului se petrece de câteva decenii. O practică asumată de guvernele de dreapta - cu Charles Pasqua  ministru de interne -  și până la ... Manuel Valls!

Dar cine sunt acești imami?

Mai întâi, un mare batalion de marocani - cam două sute - și o mână de turci. Această detașare a resortisanților religioși străini este supravegheată administrativ printr-un schimb de mesaje diplomatice între Ministerul Afacerilor Externe al Franței și guvernele în cauză.

Listele imamilor sunt controlate, la sursă, în țara lor de origine, dar și la Ministerul de Interne francez. De-a lungul mai multor decenii, „cazul de refuz al vizei pentru radicalism pot fi numărate pe degetele de la o mână“, spune o sursă administrativă, expert al problemei.

Ministrul de Interne, Bernard Cazeneuve a fost chestionat cu privire la această chestiune, în februarie 2016.

El a asigurat că "Lista acestor persoane este transmisă cu o lună înainte de sosirea lor, ceea ce face posibilă continuarea examinării. Aceste persoane, care sunt funcționari ai statelor cu care există semnat aceste acorduri, primesc o viză de scurtă ședere, a cărei dată de expirare este ultima zi a Ramadanului ", a mai precizat Cezeneuve.

Revista presei internaționale din 17 mai 2018
173