Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Summitul de la Singapore: moment istoric sau reality show?

trump_kim.jpg

Donald Trump și Kim Jong Un la Singapore, 12 iunie 2018
Image source: 
Facebook / Donald Trump

Acordul Donald Trump – Kim Jong-Un, iată subiectul predilect al presei internaționale, imediat după aflarea rezultatului discuțiilor de la Singapore.

Textul acordului conține puțini pași concreți, alții decât un angajament  "de a organiza negocieri ulterioare ... cât mai curând posibil", observă Politico.

Totuși, Trump a numit documentul "destul de cuprinzător" și a promis că-l va invita pe liderul nord-coreean la Casa Albă.

Din punct de vedere politic, întâlnirea cu Kim i-a oferit lui Trump șansa de a juca rolul de om de stat și de negociator, înainte de alegerile cruciale din 2018 - chiar dacă criticii se tem că summit-ul a fost mai degrabă un gest pentru fotoreporteri decât o discuție substanțială pentru întârzierea unui potențial conflict militar.

Totuși, după cum remarcă Wall Street Journal, ”după un an de manevre tumultuoase pe scena internațională" președintele american arată că "este gata să adopte riscuri disproporționate în politica externă".

Bloomberg spune la rândul său că pentru ambii lideri, summit-ul a reprezentat un pariu major, iar rezultatul său a fost disecat pe tot globul, pentru a se vedea dacă una dintre cele mai mari amenințări de securitate – arma nucleară a lui Kim - poate fi eliminată.

Discuțiile au fost văzute ca un prim pas cheie pentru a pune capăt în mod oficial războiului coreean, care rămâne neterminat după  armistițiul din 1953.

Kim a părăsit locul summit-ului înainte de conferința de presă a lui Trump și nu s-a adresat reporterilor pe cont propriu, mai remarcă Bloomberg.

CNN comentează pe pagina sa de internet că, dacă istoria este cumva vreun ghid, doar o  simplă întâlnire între șefii a două națiuni rivale nu este de natură să producă progrese substanțiale. Ronald Reagan și liderul sovietic Mihail Gorbaciov au avut nevoie de trei întâlniri separate pentru a ajunge la o înțelegere, iar președintele egiptean Anwar Sadat și premierul israelian Menachem Begin erau gata să torpileze întâlnirea de la Camp David dacă președintele Jimmy Carter n-ar fi negociat Acordul pentru Orientul Mijlociu.

Oricum, Kim a obținut ceea ce tatăl și bunicul nu au reușit: să stea alături de Președintele Statelor Unite, cu steagurile americane și nord-coreene afișate în spatele lor.

 

Dar a deschis, oare, acest summit o nouă eră în relațiile internaționale? Sau am fost doar martorii unui reality show?

La această întrebare încearcă să răspundă The New Yorker.

Summit-ul a fost istoric pur și simplu pentru că a permis o discuție a două țări în război și, în mod evident, nu a deraiat, după cum a declarat pentru revista americană  un general maior în retragere, veteran al războiului coreean.

Dar lucrurile încă nu implică încredere. Aceasta poate începe doar de aici înainte și nu avem decât să sperăm că acesta va fi rezultatul.

Pericolul este că noul acord între SUA și Coreea de Nord nu oferă nicio indicație privind modul de convertire a principiilor în practica de dezarmare sau chiar a tipului și cantității de arme la care de referă.  

De asemenea, nu menționează cine va supraveghea cele trei mari etape - dezmembrarea arsenalului nuclear, verificarea acestei dezmembrări și inspecțiile viitoare. Va fi implicată Agenția Internațională pentru Energie Atomică? Sau Statele Unite se vor ocupa de majoritatea operațiunilor?

 

Să aruncăm o privire și spre ziarele franceze, care comentează și ele rezultatele întâlnirii la vârf americano-nord-coreene.

Le Figaro privește către Phenian, unde presa oficială evocă această întâlnire istorică, prezentată ca deschiderea unui nou capitol din istoria Coreei comuniste. Această nouă strategie de comunicare sugerează acum că liderul de la Phenian ar vrea să se axeze pe dezvoltarea economică, după multiplicarea testelor atomice și rachete până în 2017.

Până în ultimele săptămâni, mijloacele oficiale au tratat cu prudență apropierea de Washington, temându-se de un flip-flop al unui Trump imprevizibil.

Acum, propaganda face lumină, cu scopul de a pregăti populația pentru un dialog cu o țară despre care oamenii sunt învățați, încă din școala primară, că este un invadator.

Dinastia Kim și-a fondat legitimitatea  inoculând o mentalitate de cetate asediată de către puterile „imperialiste“ .

Acum, propaganda trebuie să le ”vândă” celor 25 de milioane de locuitori, schimbarea de abordare diplomatică, fără a nega însă linia  naționalistă, constată Le Figaro.  

În timp ce Le Monde observă că la reuniunea Trump-Kim, drepturile omului au fost uitate.

Președintele american s-a abținut de la a pune în discuție regimul pe care îl descria drept "brutal" acum un an.

La semnarea documentelor comune, cei doi oameni politici au spus câteva cuvinte. "Am dezvoltat o legătură foarte specială", a declarat liderul nord-coreean Kim Jong-un. La rândul său, președintele american Donald Trump a asigurat că procesul de denuclearizare va începe "foarte repede".

Atunci, un jurnalist a încercat o întrebare din mers: "Ați vorbit despre Otto Warmbier? "

Să ne reamintim povestea. În timpul unei excursii în Coreea de Nord în 2016, acest student american a încercat să fure un banner de propagandă dintr-unul dintre hotelurile pentru străini din Phenian.

Condamnat la cincisprezece ani de muncă grea pentru acest «act ostil», el a fost în cele din urmă transferat pe pământ american, în comă, la 13 iunie 2017. A murit o săptămână mai târziu.

Atunci, Donald Trump nu a ezitat să denunțe "regimul brutal" al lui Kim Jong-un. Acum, numele tânărului a fost evidențiat de un jurnalist, dar nu a provocat vreo reacție din partea liderilor.

Revista presei internaționale din 13 iunie 2018
546