Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Macedonia de Nord: de la ”acord istoric” la ”trădare”

macedonia.jpg

Demonstrație de protest împotriva folosirii numelui ”Macedonia”, în localitatea în care s-a născut Alexandru Macedon, Pella, nordul Greciei, 6 iunie 2018
Image source: 
Sakis Mitrolidis, AFP

După douăzeci și șapte de ani de certuri politice și semantice, Atena și Skopie au ajuns, în fine, la un acord cu privire la numele fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Courrier International ne prezintă reacțiile presei macedonene și grecești.

"În sfârșit, va fi Republica Macedonia de Nord", titrează cotidianul Nova Makedonija. „Am ajuns la o soluție istorică: acordul reține numele de « Macedonia»pentru uz universal, și  păstrează adjectivul «macedonean» cu privire la naționalitate și limbă“, a declarat prim-ministrul Zoran Zaev, citat de cotidianul Libertas. Conform acordului, numele "Macedonia de Nord" va fi folosit universal, atât la nivel internațional, cât și pe plan intern.

Acordul nu a fost încă ratificat de Parlamentul macedonean și oricum va fi supus unui referendum în toamnă, înainte de a fi ratificat de Parlamentul grec, amintește Courrier International. Având în vedere reacțiile naționaliștilor macedoneni, sarcina nu pare ușoară, mai ales că premierul Zaev nu are majoritate calificată în parlamentul de la Skopie. Liderul de partid VMRO-DPMNE(opoziția naționalistă)  a numit acordul o "capitulare".

Dar premierul Zaev își pune speranța în Consiliul European care, la 28 iunie, va putea da undă verde negocierilor de aderare cu UE. El mai speră și că NATO va invita republica să adere, cu ocazia următorului summit, din 12 iulie.

În Grecia, ziarul Ta Nea se întreabă „Ce se află în spatele acordului dintre Tsipras și Zaev?“:

„Am acceptat numele (Macedonia de Nord), naționalitatea macedoneană, limba  macedoneană și lumina verde pentru aderarea vecinului nostru la NATO și la UE. Skopje a acceptat modificarea Constituției sale și recunoaște că nu are nimic de-a face cu moștenirea lui Alexandru cel Mare ".

Publicația Efimerida salută această  "oportunitate istorică" pentru a rezolva conflictul. Dar subliniază și prețul: "Costul politic al  acestei înțelegeri a împiedicat guvernele anterioare să fie de acord. De data aceasta, Alexis Tsipras a fost în măsură să negocieze cea mai bună înțelegere posibilă, dar clasa politică poate resuscita demonii extremismului".

În timp ce site-ul Protagon, îl acuză pe prim-ministrul grec de trădare: „Tsipras nu va fi niciodată Churchill. El este Tsipras și asta e tot. El a dat identitatea și limba macedoneană vecinilor noștri și el devine astfel autorul unei crime istorice împotriva rădăcinilor noastre".

 

Și acum revenim în atmosfera Cupei Mondiale din Rusia, cu două articole din presa internațională. ”Minunat joc, urâte realități”, titrează The Economist:

”Vladimir Putin vorbeste foarte rar engleza in public, dar a facut o exceptie in 2010, cand Rusia a castigat dreptul de a gazdui Cupa Mondială din 2018. Pentru Putin, astfel de competiții, precum au fost și Jocurile Olimpice de la Sochi din 2014, oferă șansa de a prezenta lumii revigorarea Rusiei, sub conducerea sa.

De atunci însă, acțiunile Rusiei pe scena mondială nu au fost atât de prietenoase. Anexarea Crimeei în 2014, războiul din estul Ucrainei și intervenția militară în Siria au aruncat o umbră asupra relațiilor cu Occidentul. Ca să nu mai vorbim de scandalul de doping.

Rusia nu s-a zgârcit când a fost vorba de a prezenta un chip prietenos, punând  la bătaie aproximativ 11 miliarde de dolari pentru infrastructură și o serie de noi stadioane.

Corupția și depășirile de bugete au fost la ordinea zilei, deși nu la nivelul Jocurilor Olimpice de la Sochi, când nota a ajuns la 50 de miliarde de dolari.

Kremlinul va trebui, însă, să abată atenția de la propria represiune la domiciliu. În timp ce fanii sosesc, în cinematografe se prezintă "Leto", un nou film regizat de Kirill Serebrennikov, aflat în arest la domiciliu, pentru acuzații de corupție, de aproape un an.

Politicianul de opoziție Alexei Navalny va petrece, de asemenea, ceremonia de deschidere în spatele gratiilor, după ce a condus luna trecută protestele anti-Putin. Oleg Sentsov, un regizor de film ucrainean închis pentru acuzații fabricate de terorism  s-a aflat în greva foamei din 14 mai, cerând eliberarea altor prizonieri politici ucraineni. Odată ce fanii vor pleca, problemele vor rămâne.  Minunatul joc poate oferi doar un răgaz temporar de la realitățile urâte”.

 

Și Le Nouvel Observateur parafrazează celebra butadă conform căreia fotbalul e un joc de 11 contra 11 în care până la urmă câștigă nemții. De data aceasta, spune revista franceză, la final, Putin câștigă:

”Liderul de la Kremlin le poate arăta concetățenilor săi, dar și restului lumii, că e departe de a fi izolat, că poate găzdui un eveniment sportiv la nivel mondial. El va arăta o față  mai degrabă zâmbitoare, făcându-ne să uităm aspectele mai puțin glorioase.

Cu doar câteva săptămâni în urmă, când a izbucnit cazul Skripal, din Marea Britanie s-au făcut auzite amenințări cu boicotul Cupei Mondiale. Responsabilitatea Rusiei evidențiată de o comisie olandeză de anchetă privind doborârea zborului Malaysia Airlines asupra Ucrainei în 2014 a dus, de asemenea, la o ostilitate sporită față de Moscova.

Dar aceste amenințări au dus doar la anunțarea în câteva capitale occidentale a lipsei de reprezentare politică la deschiderea Cupei Mondiale de la Moscova, începând cu Prințul Charles, care urma să reprezinte Regatul Unit.  Se pare că un mare hohot de râs s-a auzit atunci pe coridoarele Kremlinului ...

În 2008, Rusia a ocupat o parte a teritoriului georgian. Atunci, Georgia  a încercat să boicoteze Jocurile Olimpice de iarnă de la Sochi. În zadar, până la urmă Georgia a participat la jocuri.

Pentru Vladimir Putin, faptul că toate națiunile calificate sunt prezente la Moscova, cu sau fără prințul Charles, este deja un succes de soft power.

Spre deosebire de varianta de hard power, folosită față de  Ucraina și mai ales în Siria”.

Revista presei internaționale din 15 iunie 2018
298