Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


”Saga 13” și finalul ei fericit, în presa mondială

thay-navy.png

Patru scafandri militari thailandezi după reușita operațiunii de salvare a celor 12 copii vietnamezi și a antrenorului lor
Image source: 
Thai Navy Seal / via REUTERS

Presa din întreaga lume relatează despre succesul operațiunii de salvare a celor 12 copii vietnamezi și a antrenorului lor, blocați de mai multe zile într-o peșteră din Thailanda. Jurnaliștii subliniază pericolele extraordinare ale acțiunii. 

Le Figaro relatează că Thailanda a trăit în ritmul ”Saga 13", așa cum au numit subiectul edițiile speciale ale televiziunilor. Slăbiți dar vii, ei s-au refugiat pe un promontoriu, la mai mult de patru kilometri de la intrare. Timp de câteva zile, salvatorii au tot amânat data lansării operațiunii, preferând să trimită scafandri care  să aibă grijă de copii și să încerce să reducă nivelul apei. Autoritățile au decis duminică să încerce totul pentru a-i scoate, sub amenințarea unor noi ploi și a nivelurilor scăzute de oxigen din camera în care grupul s-a refugiat, scrie ziarul francez.

Cei implicați în operațiunile de salvare au descris condițiile dificile, cu ape puțin adânci, trecând prin pasaje foarte înguste, notează CNN, citându-l pe unul dintre participanții la operațiunile de salvare.

"Aceasta a fost cea mai dificilă misiune pe care am făcut-o vreodată, cu cât era mai scăzută apa, cu atât mai puternica era curentul, ", a declarat Narongsuk Keasub, un scafandru de la Autoritatea de Energie din Thailanda .

The Guardian relatează că scafandrii i-au găsit pe cei 13, flămânzi și adunați în întuneric într-o cameră parțial inundată.

Ploaia torențială a lovit din nou luni seara și a continuat până dimineață, dar autoritățile au asigurat că pregătirile pentru misiunea de salvare finală nu au fost afectate.

Situl BBC scrie că unele spații ale peșterii Tham Luang sunt mai mari de 10 m, în timp ce altele sunt o extrem de restrânse. Moartea unui experimentat scafandru thailandez, care făcea parte dintr-o echipă care încerca să alimenteze peștera băieților cu rezervoare de oxigen, a subliniat odată mai mult pericolele misiunii.

Salvatorii au intenționat la început să mențină grupul în subteran până la sfârșitul sezonului ploios - ceea ce ar fi durat câteva luni. Dar, odată cu prognoza unor precipitațiilor majore și a riscului de creștere a nivelului apei, a fost lansată operațiunea de duminică.

Dar de ce salvarea din peșteră din Thailanda a fost atât de dificilă? O explică experimentat scafandru pentru The New York Times.

Căile de trecere înguste, vizibilitatea la aproape zero și amenințarea constantă a ploii musonice au făcut operațiunea de salvare incredibil de dificilă. 

John Ismay, un reporter al New York Times, care a servit ca ofițer de scufundări în Marina SUA între 2003 și 2010, explică greutatea misiunii.
De altfel, fiecare parte a acestei operațiuni a prezentat propriile dificultăți. Salvatorii au înotat prin pasajele subacvatice, apoi s-au ridicat și s-au dus la următoarea secțiune inundată pentru a se scufunda din nou. Au trebuit să repete acest proces și să facă acest lucru cu copiii - dintre care mulți nu știau să înoate. Totul a fost un compromis între considerentele de siguranță tradiționale și necesitatea operațională. Condițiile cu totul deosebite au dictat ca toate deciziile să fie luate pe loc.

Cum diferă scufundările de peșteră de scufundări într-un ocean sau într-un lac? Ei bine, într-o peșteră nu ai acces liber la suprafață, ceea ce înseamnă că, dacă ai o urgență sub apă, nu ai varianta de a-ți arunca lucrurile și de a urca la suprafață pentru a lua aer. Trebuie să treci prin peşteră mai întâi. 
Cu cât vă aduceți mai multe lucruri , cu atât mai multe posibilități există pentru ca ceva să se blocheze pe o bucată de stâncă. Îmi imaginez că acești scafandri au renunțat la unele echipamente dintre cele esențiale, tocmai din acest motiv, spune expertul.

Și trecem la un subiect politic. Pentru că, în pragul summitului NATO, Le Monde constată că Donald Trump se pronunță tot mai virulent împotriva Europei.

Președintele american merge la sediul NATO, apoi la Londra în această săptămână, înainte de summitul cu Vladimir Putin. Iar pentru Donald Trump, anume această primire joacă un rol de validare.

Forțat să călătorească la Bruxelles, capitala UE, în prima sa vizită externă din mai 2017, din cauza unei reuniuni a NATO, el a ales să-și transmită primul discurs cu adevărat important pentru Europa într-o Polonie deja pradă tentației illiberale - pe 6 iulie 2017, înaintea unui summit G20 de la Hamburg. 
Nemenționând Uniunea, Trump s-a dovedit a fi campionul unui suveranism vădit incompatibil cu multilateralismul european. Președintele american, neliniștit de acest principiu fondator, pledează neobosit, la fiecare vizită a unui lider european, pentru aranjamente bilaterale, în care Statele Unite ar avea, evident, beneficii imediate.

Apoi, treptat, Donald Trump trece ofensivă, pe tema unei Uniuni Europene care tratează America "foarte rău" și "foarte nedrept".  
Această evoluție este dublată, potrivit unor surse europene din Washington, de o altă convingere, ferm ancorată în mintea președintelui Statelor Unite: aceea a unei Europe în proces de islamizare, înecată de valuri de migrație care alimentează insecuritatea prezentată drept  galopantă.

Cu cheltuielile sale de apărare încă departe de obiectivul de 2% din PIB, și de un excedent comercial de peste 60 de miliarde de dolari, Angela Merkel a inspirat aproape toate criticile lui Donald Trump privind Europa. 
La o întâlnire cu cancelara, Donald Trump a lansat o amenințare subtilă. ” Știi, Angela, te protejăm și asta înseamnă mult mai mult pentru tine, pentru că nu știu ce protecție avem prin protejarea ta. Voi spune la NATO că trebuie să începeți să vă plătiți facturile", a continuat el. Și asta, înainte de a discuta la Helsinki cu omologul său rus, Vladimir Putin.

Desigur, există asigurările date de către ambasadorul SUA la NATO, care a negat orice plan de reducere a trupelor americane desfășurate în Germania. Dar aceasta nu-i de natură a-i liniști pe europeni.

Revista presei internaționale din 11 iulie 2018
501