Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Se risipește aura lui Emmanuel Macron?

macron_benalla.jpg

Emmanuel Macron și fostul său consilier și bodyguard, Alexandre Benalla, martie 2018
Sursa imaginii: 
Christophe Ena/AP via RFI

Și-a pierdut președintele Emmanuel Macron o mare parte din aura sa inițială, după scandalul legat de fostul său bodyguard Alexandre Benalla? Opiniile sunt împărțite în presa europeană.

Pentru Corriere della Sera, o limită a fost depășită:

Macron a intrat în Palatul Elysée, după un fel de Blitzkrieg democratic, o operațiune fulger bazată pe talent, credință, noroc și viteză, susținut de o mică echipă unită și devotată. Odată ajuns președinte, el a continuat exercitarea verticală a puterii pentru a-și păstra promisiunea de a transforma țara. El a urmat aceeași logică și în cazul bodyguardului căruia i-a dat un cec în alb pentru a obține rezultate. Și din punctul de vedere al securității, se pare că Macron s-a bazat pe un fel de echipă paralelă care uneori acționa deasupra regulilor. Metoda părea să funcționeze până în ziua în care Alexandre Benalla a trecut linia...

Cazul Benalla confirmă suspiciunile mai vechi, observă ziarul austriac Der Standard, citat de Eurotopics.

"Vraja începuse deja să se spargă. La începutul lunii iulie, cu toate acestea, în discursul de la Versailles în fața Congresului, el a reușit să tempereze oarecum criticile tot mai numeroase privind stilul său autoritar de conducere. Apoi, prestația de la sărbătorirea câștigării Cupei Mondiale i-a adus o simpatie populară reînnoită - și  foarte necesară. Acum, pentru francezi, impresia este transformată în certitudine: Macron nu este o excepție de la regulă".

Cotidianul belgian Le Soir observă că  „Emmanuel Macron este tăcut, așteptând să recâștige controlul. Pentru prima dată, cel care părea imposibil de atins de critici este atins, și se conturează ceea ce Jean-Luc Mélenchon, liderul Franței Nesupuse, descria drept o afacere de nivelul Watergate. "

Este timpul pentru președinte să rupă tăcerea lui arogantă”, crede și Der Spiegel, deși ”este, probabil, prea târziu pentru a opri mașinăria”. Pentru ziarul britanic The Daily Telegraph, reacția Macron pare să sugereze că el n-a avut „nici cea mai mică bănuială că acest caz ar putea lua o asemenea amploare, devenind una dintre cele mai grave crize ale președinției sale“ .

În acest timp, numeroase teorii ale conspirației au apărut pe rețelele sociale, complicând și mai mult situația, observă Le Parisien.

Una dintre acestea privește o "cenzurare” a publicației umoristice belgiene Nordpresse.

Site-ul Nordpresse a avut, într-adevăr, o notiță în care afirma că ar fi fost victima unei "cenzuri de masă" pe Facebook cu privire la articolele sale legate de afacerea Benalla, sugerând o înțelegere cu guvernul pentru a lichida afacerea. Aceste acuzații au fost repede preluate de mai multe personalități, care nu au ținut seama că era vorba de o publicație ... plină de umor.

Dar teoriile conspirației nu au granițe. Dovada este site-ul Algeriepatriotique care susținea vineri că Alexandre Benalla este "un agent al serviciilor secrete marocane". Creat de fiul unui fost ministru algerian, site-ul Algeriepatriotique este, de asemenea, cunoscut pentru pozițiile sale vehemente împotriva Marocului.

Iar Le Parisien amintește că, în 2015, France Info se păcălea preluând de pe acest site o știre falsă potrivit căreia Marele Muftiu al Arabiei Saudite ar fi spus că este permis ca bărbații să se „hrănească cu o parte sau întregul corp al soțiilor, în cazul în care ar ajunge în situația de foame extremă“.

Alte teorii ale conspirației vorbesc despre o relație romantică între Alexander Benalla și  ”Președintele Republicii", afirmând că, în timp ce  bodyguardul era audiat de anchetatori, acesta ar fi spus : ”Eu și Manu suntem mai mult decât prieteni”.

Și dacă totuși Alexandra Benalla fusese victima unei conspirații întunecate? Aceasta este teoria dominată vehiculată în sprijinul lui Emmanuel Macron.

 

Și trecem în Germania, unde presa dezbate intens decizia jucătorului Mesut Őzil de a se retrage din echipa națională de fotbal. Motivul: atacurile rasiste la care a fost supus după ce a apărut alături de președintele turc Recep Tayip Erdogan.

După cum remarcă ziarul sportiv francez L'Équipe, dacă politicienii germani, în  frunte cu Angela Merkel, au declarat că respectă decizia lui Mesut Őzil, presa continuă să-l critice pe jucătorul lui Arsenal.

Tabloidul Bild denunță  o „demisie incoerentă“ și îl critică pe campionul mondial din 2014, pentru că sprijină un „despot“, care urmărește să impună o „dictatură islamică.“

La rândul său, cotidianul berlinez, Tagesspiegel, denunță "atmosfera populistă care domnește în Germania. Plecarea lui Mesut Özil este un șoc din punct de vedere sportiv, politic și societal. Se află în joc mai mult decât viitorul  echipei naționale ", scrie ziarul berlinez, citat de L'Équipe.

Pentru Deutsche Welle, retragerea era inevitabilă și este consecința logică a celor întâmplate pe parcursul ultimelor săptămâni:

Nimeni nu a luat partea atacantului după ce acestuia i s-au adresat injurii rasiste în timpul ultimului meci din Campionatul Mondial de Fotbal. Mai mult decât atât, Federația, prin managerul său Oliver Bierhof şi prin preşedintele Reinhard Grindel, l-a transformat de Özil în ţap ispăşitor pentru istorica înfrângere a echipei germane la competiţia recent încheiată în Rusia”, notează DW.

În Franța, L'Express îl citează pe ministrul turc al Justiției, Abdulhamit Gul, care a lăudat pe Twitter  gestul lui Özil: „Îl felicit pe Mesut Özil, care părăsind echipa națională, a marcat cel mai frumos gol împotriva virusului fascismului ".

Ankara și Berlin mențin relații dificile. După puciul eșuat din 2016, guvernul turc a respins vehement acuzațiile germane de derivă autoritaristă. Erdogan a mers până într-acolo încât a făcut o paralelă între Germania contemporană și nazism.

 
Revista presei internaționale din 24 iulie 2018