Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Războiul sirian s-a terminat și America l-a pierdut (Foreign Policy)

daraa.jpg

Daraa, Siria, iulie 2018
Image source: 
AFP via France24

Bashar al-Assad a câștigat și merită să ne gândim la motivul înfrângerii Statelor Unite, scrie revista americană:

”La începutul acestei luni, forțele regimului sirian au ridicat drapelul lor deasupra orașului sudic Daraa și au sărbătorit – un gest al cărui simbolism nu poate fi ignorat. Pentru că în acest oraș a izbucnit revolta siriană, la 6 martie 2011.

Washingtonul este prea ocupat cu agenda zilei pentru a reflecta asupra faptului că există astăzi cu aproximativ 500.000 de mai puțini sirieni decât atunci când un grup de băieți  scria cu spray-uri pe clădirile din Daraa "oamenii cer plecarea regimului" .

Dar acum, că războiul din Siria a fost decis, merită să ne gândim  la rolul Statelor Unite în noul Orient Mijlociu.

Mulți dintre analiștii și factorii de decizie au preferat ca Statele Unite să rămână în afara conflictului sau să-și reducă rolul în Siria. Ei au privit către invazia din Irak din 2003 și au deplâns modul în care aceasta a destabilizat regiunea, a întărit Iranul, a distrus relațiile cu aliații din regiune ai Washingtonului și a alimentat violența extremistă, subminând poziția SUA.

Se pare însă că, acum, inacțiunea Statelor Unite în Siria a dus la aceleași rezultate: a contribuit la instabilitatea regională, a întărit Iranul, a stricat relațiile cu prietenii din regiune și a stimulat grupurile teroriste transnaționale. Decizia de a rămâne departe poate fi totuși o politică bună, dar a venit cu un cost considerabil în ce privește poziția Washingtonului în Orientul Mijlociu.

Nimeni nu vrea o repetare a scenariului irakian. Dar iată că în locul Washingtonului, Moscova  pare să fi intervenit și să fi apărut ca un partener mai bun și mai competent în Orientul Mijlociu.

În contrast cu modul în care președintele rus Vladimir Putin a venit ca să salveze un aliat în criză – pe Bashar Al-Assad - aliații americani din regiune îl percep pe Obama ca pe unul care a contribuit la răsturnarea președintelui egiptean Hosni Mubarak, după 30 de ani de putere.

Egiptenilor, saudiților, emisilor din Golf, israelienilor și altora ar putea ei să nu-l placă prea mult pe Assad, dar atitudinea Rusiei de a împiedica prăbușirea dictatorului sirian, iar apoi eforturile Moscovei de a-l ajuta să obțină victoria au lăsat o impresie puternică.

Siria este acum centrul și pivotul strategiei Rusiei de a se reafirma ca putere globală, iar influența sa reînnoită în Orientul Mijlociu se întinde de la Damasc către est, prin guvernul regional al Kurdistanului , către Iran și din capitala siriană către Egipt, înainte de a tinde și mai la vest, spre Libia .

Israelul, Turcia și statele din Golf continuă să privească la Washington ca la un lider, dar au început, de asemenea, să caute ajutor pentru asigurarea intereselor lor și la Kremlin. Primul ministru israelian a devenit un partener de discuție al lui Putin; președintele turc și omologul său rus, împreună cu liderii Iranului, sunt parteneri în Siria; Regele saudit Salman a făcut prima vizită din istorie a unui monarh saudit la Moscova, în octombrie 2017; iar Emiratele cred că rușii ar trebui să fie "la masă" pentru discuții de importanță regională.

Era în care Statele Unite stabileau regulile jocului în Orientul Mijlociu și în care au menținut o anumită ordine regională a durat 25 de ani. Acum s-a terminat”.

 

Tragedia de la Toronto, când un dezechilibrat mintal a deschis focul la întâmplare în cartierul grecesc, a reaprins o veche dezbatere în presa canadiană: cea asupra controlului armelor.

După cum remarcă revista Courrier International, drame similare se înmulțesc în metropola canadiană. Iar presa locală  remarcă faptul că tragedia pune în prim plan problema controlului armelor.

După cum scrie publicația canadiană Le Devoir, de la 1 ianuarie până în 14 iulie, în Toronto s-au făcut auzite 220 de împușcături care au ucis 27 de persoane. Violența cu mână armată a crescut cu 10% în comparație cu aceeași perioadă în 2017.

Pentru profesorul de istorie la Universitatea din Quebec Francis Langlois, citat de Le Devoir, există o legătură cu „relaxarea controlului armelor sub guvernul conservator al fostului prim-ministru Stephen Harper.“ Într-adevăr, notează ziarul Quebec, obligația canadienilor de a-și înregistra armele a fost eliminată în 2012.

The Globe and Mail se întreabă la rândul său „cum cineva, a cărui familie a recunoscut că suferea de o boală psihică gravă, a fost în măsură să dobândească acea armă“ pentru a comite crima. Este prea ușor, adaugă ziarul, să ne mințim că istoria sa medicală ține doar de sfera privată. Guvernul canadian trebuie să-și revizuiască reforma planificată privind auditul personal al achizitorilor de arme de foc, scrie The Globe & Mail.

În paginile revistei La Presse, ministrul liberal al siguranței publice, Ralph Goodale, declară că este gata să "ia în considerare restrângerea legilor privind  armele". Cu toate acestea, observă The New York Times „în ciuda legilor totuși mai restrictive în Canada privind armele de foc, Toronto se luptă cu aproximativ aceleași probleme ca și orașele americane mai mari.“

Revista presei internaționale din 26 iulie 2018