Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Brazilia, pradă tentației autoritare, în fața corupției și a violenței

jair_bolsonaro.jpg

Fostul militar Jair Bolsonaro, prezentat de ziarul Le Monde drept ultarconservator și populist, are șanse să ajungă președintele Braziliei
Image source: 
Rodolfo Buhrer / REUTERS via http://br.rfi.fr

Le Figaro relatează despre atmosfera din țară, cu două luni și jumătate înaintea alegerilor prezidențiale și descrie  campania fostului militar Jair Bolsonaro , care seduce o bună parte din electorat:

Căpitanul de 63 de ani nu a strălucit niciodată în cazărmi sau în Camera Deputaților, unde este membru, altfel decât prin provocări. Obiectivele sale preferate au fost întotdeauna mișcarea feministă, homosexualii, negrii, indienii, progresiștii, criminali ... Cu două luni și jumătate înainte de alegerile prezidențiale, mulți îi compară cu Donald Trump.

La mai bine de treizeci de ani după ce generalii au predat puterea civililor, este pentru prima dată când un militar are o șansă, chiar dacă subțire, să devină președinte în Brazilia. Prin urna de vot, de data aceasta, și nu purtat de tancuri ca în lovitura de stat din 1964.

Popularitatea tot mai mare a extremei drepte, nostalgică a dictaturii militare și apologetă a torturii, indică revenirea armatei pe scena politică braziliană, pe fondul crizei profunde a celei mai mari țări din America Latină.

Agenda sa ultraconservatoare și populistă atrage aproape 20% din alegători în perspectiva primului tur al alegerilor prezidențiale din 7 octombrie. Dar și respingerea fermă a unei treimi dintre brazilieni. În cazul victoriei, candidatul a anunțat deja că va numi câțiva militari în guvernul său.

Unul dintre susținătorii săi cei mai apropiați, generalul Augusto Mourão Hamilton, a provocat un mare scandal declarând că „tovarășii săi de la Înaltul Comandament“ consideră că o „intervenție militară“ ar putea fi necesară în cazul în care judecătorii nu reușesc să elimine corupția.

Riscul intervenției militare în Brazilia este "absolut nul", a asigurat șeful armatei, generalul Eduardo Villas Boas.

Dar în regiune se poate observa o  periculoasă recuplare  a forțelor armate la viața politică, într-un fel o tutelă a democrației. Iar în țările din America Latină, doar 13% dintre votanți cred în democrație, potrivit unui studiu din 2016.

 

Președintele Donald Trump s-a declarat gata de o întâlnire cu președintele Hassan Rouhani, fără condiții prealabile, de îndată ce liderul iranian va fi de acord. Este însă posibil un asemenea summit? – se întreabă presa americană.

După cum remarcă The New York Times, Dl Trump vede posibilitatea unei întâlniri la nivel înalt cu liderul iranian, date fiind întâlnirile pe care le-a avut deja cu Kim Jong-un și cu Vladimir Putin.

Totuși, o întâlnire Trump - Rouhani este extrem de puțin probabilă, mai ales având în vedere nervozitatea liderilor iranieni cauzată de retragerea abruptă a lui Trump din acordul nuclear negociat pe parcursul a câtorva ani cu administrația Obama și alte cinci națiuni.

The Atlantic remarcă faptul că  Donald Trump este deja îndrăgostit de summituri. Iar în oferta de a se întâlni cu liderul iranian, președintele se bazează pe ceea ce devine pentru el un model familiar.
Spectacolul unor astfel de summituri cu siguranță  satisface gustul lui Trump pentru spectacol, pentru punctele marcate prin televiziune.

Summit-ul între lider și lider - și mai ales cele private, unul-la-unu fără consilieri prezenți - reprezintă, de asemenea, o distilare pură a ceea ce pare a fi metoda preferată a lui Trump de a gestiona afacerile internaționale: coerciție, un bilateralism foarte personalizat, în care politica globală constă într-o serie de înțelegeri cu Donald Trump.

Washington Post dezvăluie că de câteva luni, Trump le-a spus confidenților că este interesat să deschidă dialogul cu Iranul, chiar dacă administrația lui a încercat să izoleze Teheranul financiar și politic. Echipele Departamentului de Stat și ale Trezoreriei au cutreierat pe tot globul, presând capitalele străine să oprească importul de petrol iranian și să reducă legăturile de afaceri cu țara.

Și totuși, există o cale plauzibilă pentru un summit Trump-Rouhani", scrie pe Tweeter fostul consilier al lui Obama pentru Orientul Mijlociu, Ilan Goldenberg,  "iar aceasta trece pe la Vladimir Putin."

Rusia este parte a acordului nuclear și are relații diplomatice complete cu Iranul. În timp ce Statele Unite nu au nicio relație diplomatică formală cu Teheranul, scrie WP.

 

În Italia, presa se întreabă dacă ministrul de Interne, Matteo Salvini, este principalul vinovat  pentru seria de atacuri cu caracter rasist.

Polemica a reizbucnit după ce atletul italian cu origini africane Daisy Osakue, a fost lovit cu un ou aruncat dintr-o mașină care se apropia, notează Eurotopics.

La Repubblica acuză guvernul de la Roma că ”de zile întregi a rămas tăcut, devenind astfel  complice. În sfârșit, ieri, premierul și ministrul justiției au condamnat violența. Dar guvernarea înseamnă să muncești din greu, să nu devii ridicol sau să-i insulți pe alții. Nu avem nevoie de provocări. Avem nevoie de un ministru de interne“, scrie La Reppublica.

Iar ziarul Corriere della Sera, vede o tendință îngrijorătoare în societatea italiană:

"Nu este vorba doar de răsturnarea așa-zisei bunătăți a stângii, potrivit căreia fenomenul migrației este oricum prea amplu și de aceea toți ar trebui primiți. Răutatea pe care mulți oameni o laudă azi (iar o privire la Twitter poate fi foarte instructivă)  înseamnă mai mult: că există convingerea potrivit căreia o invazie ostilă este în curs de desfășurare. Așadar, există și justificarea morală pentru apărarea împotriva ei. ... Poate fi aceasta descrisă drept rasism? Nu, nu chiar. Pentru că (încă) nu se bazează pe proclamarea unui anumit grup etnic - grupul nostru – drept superior. Dar fără îndoială creează anumite forme de discriminare rasială", scrie ziarul italian.

Revista presei internaționale din 1 august 2018