Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Este timpul ca Germania să se mai înveselească (The Economist)

germany.jpg

Image source: 
The Economist

Revista The Economist  descrie  o țară ce pare străbătută de un pesimism nejustificat:

Cei care vizitează Germania în această vară vor găsi o țară care trăiește bine. Clinchet de pahare ciocnite la grădinile vară scăldate de soare. Barje încărcate cu exporturi, încolonate pe  Rin. Turiști prosperi care călătoresc în mașini noi și trenuri sigure și fiabile.

Cu toate acestea, dacă legi o conversație cu unul dintre acești localnici aparent mulțumiți, ai putea crede că țara se duce de râpă.

Discuția ar putea începe cu reflecții triste asupra performanței slabe a echipei naționale de fotbal la Cupa Mondială, după care se va putea duce către norii de furtună ce amenință industria germană, instabilitatea politică și, probabil, dificultățile de integrare a multor migranți care au ajuns în ultimii ani.

Vorbim, într-adevăr despre aceeași țară?

Germanii cad ușor pradă pesimismului. Ceea ce poate veni și dintr-o pronunțată înclinație spre perfecționism.

Urcați într-un tren cu un grup de germani și veți vedea cum unul va începe să comenteze ceva despre unele detalii: temperatura nepotrivită, depozitarea incorectă a bagajelor, o scurtă întârziere.

În ultimul timp însă, această tendință de a exagera a devenit și mai pronunțată.

Poate că a început atunci când optimistul Wilkommenskultur ("cultura  de bun venit") - care a însoțit decizia Angelei Merkel de a menține frontierele deschise pentru refugiați în 2015 - s-a transformat într-un scepticism privind compatibilitatea culturală a noilor veniți. Deși au existat doar câteva cazuri de infracțiuni în rândul migranților .

Alți factori includ scandalul din jurul industriașilor germani privind testele de emisie ale motoarelor auto. Sau rezultatele alegerilor federale din septembrie, când partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania a intrat în Bundestag pentru prima dată, ducând la o altă "marea coaliție" , cu o Angela Merkel slăbită.

Apoi, în iunie, Uniunea Creștin-Socială, aliații bavarezi ai cancelarei, s-au arătat gata să pună la pământ acordurile privind politica de azil.

Dar, când echipa germană s-a  prăbușit la Cupa Mondială - cu un antrenor, Joachim Löw, adesea comparat cu Merkel pentru longevitatea sa – aceasta a simbolizat un adevărat dezastru.

Și totul s-a intensificat luna trecută, când Mesut Özil, mijlocașul turco-german, s-a retras din națională. Politicienii de dreapta și șefii federației i-au pus la îndoială loialitatea după ce s-a lăsat fotografiat cu Recep Tayyip Erdogan, președintele despotic al Turciei.

Iar dreapta prezintă din ce în ce mai mult Germania drept o țară slab guvernată afectată de criminali și musulmani.

Și totuși, economia Germaniei avansează. Șomajul este la un minim record, iar exporturile sunt în plină expansiune.

Infrastructura  este printre cele mai bune din lume. Inegalitatea rămâne mai scăzută decât în ​​majoritatea țărilor bogate, iar calitatea vieții este mai ridicată (a patra cea mai bună din lume, conform Indicelui Dezvoltării Umane).

Într-adevăr, politica germană este mai fragmentată, la fel ca în alte țări europene, dar Angela Merkel rămâne un lider decent, iar forțele moderate domină în continuare.

Germania ignoră astfel de fapte. Fisurile din ordinea internațională liberală amenință interesele germane, însă această orbire pesimistă va împiedica, în mod sigur, țara să-și asume mai multă responsabilitate în plan global. Pentru binele ei și al altora, este timpul ca Germania să-și ridice privirea, să înțeleagă tabloul mai larg și să se înveselească puțin.

 

Vorbim despre revoluția tehnologică. Dar dacă asistăm, de fapt, la o contrarevoluție? Iată tema abordată într-un comentariu din revista franceză L'Express:

Creatorii internetului au fost convinși la început că rețeaua va  deveni instrumentul principal pentru promovarea democrației, garantând libertatea de exprimare pentru fiecare locuitor al planetei.

Nicholas Negroponte, unul dintre marii cyber-utopici, spunea în 1996 că statele-națiune ar fi dușmanii Internetului, deoarece nu va mai exista loc pentru naționalism.

Această utopie tehnologică s-a dovedit  naivă. Revoluția Internetului a schimbat lumea, dar și lumea politică a schimbat Internetul: începând cu anul 2010, se experimentează o contrarevoluție digitală extrem de violentă.

Internetul a devenit un instrument major de dezinformare și de control polițienesc. Nu a extins libertățile politice și nici nu a venit de hac regimurilor autoritare. Dimpotrivă: dintr-un instrument de emancipare politică între 1995 și 2005, el este acum un aliat major al regimurilor autoritare, ale căror trei piloni - cenzura, propaganda și supravegherea - sunt facilitați de tehnologiile digitale.

De fapt, personalizarea Internetului de către Inteligența Artificială permite astăzi apariția unei cenzuri ultra-sofisticate, care să nu blocheze nici știința, nici afacerile. China, de exemplu, a cărei industrie IT ar putea ajunge prima din lume în 2025, devine o gigantică oglindă întunecată.

Declinul democrației digitale nu se limitează la țările emergente: cetățenii occidentali sunt, de asemenea, monitorizați de state, sub pretextul luptei împotriva terorismului.

Iar puterea se restrânge peste tot într-o singură mână: Washingtonul are GAFA - Google, Amazon, Facebook si Apple. Partidul Comunist Chinez are BATX - Baidu, Alibaba, Tencent și Xiaomi.  În 2018, cyberautoritarismul pare să fi obținut victoria asupra democrației liberale.

Revista presei internaționale din 6 august 2018