Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Arabia Saudită își joacă credibilitatea, la fel și democrațiile (Le Monde)

mahomed_bin_salman.jpg

Prințul moștenitor al Arabiei Saudite Mahomed bin Salman
Sursa imaginii: 
AFP/Mandel Ngan

Aceasta este observația pe care o găsim în Le Monde. Statele Unite manifestă o ambivalență deranjantă. Președintele american, care a făcut din relația privilegiată cu saudiții piatra de temelie a politicii sale în Orientul Mijlociu, pentru a contracara Iranul, a încercat să găsească o cale de ieșire din criză care l-ar putea exonera pe Mahomed bin Salman.

Europenii, care au și ei interese economice în Arabia Saudită, au adoptat o linie fermă.

Dacă dezvăluirile promise de președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, confirmă scenariul unei execuții macabre efectuate de către un comando trimis de Riyad, ambivalența lui Donald Trump nu va mai putea fi susținută. Nu se pot impune sancțiuni împotriva Moscovei pentru otrăvirea unui agent dublu și, în același timp, Riyadh să fie exonerat de asasinarea unui adversar  aflat în exil, consideră ziarul francez.

USA Today crede la rândul său că  Arabia Saudită trebuie să plătească.  Un grup bipartizan de peste 20 de senatori a declanșat deja acest proces de sancționare în conformitate cu Legea Magnitsky, privind responsabilitatea drepturilor omului. Grupul a trimis o scrisoare către Donald Trump la începutul acestei luni. Dacă o investigație va constata că prințul moștenitor este de vină pentru crimă, actul ar putea îngheța bunurile sale deținute în băncile din S.U.A., împiedicându-l să călătorească în America. 

Iar Financial Times observă că uciderea jurnalistului amenință proiectul economic al prințului Bin Salman.

Arabia Saudită a pus la punct un mare fond suveran menit a remodela economia regatului. Misiunea acestuia a devenit acum mult mai dificilă.

Pe fondul rapoartelor macabre despre uciderea jurnalistului, Riyadh se luptă cu cea mai mare criză diplomatică în raport cu occidentul de la atacurile din 11 septembrie 2001.

Iar constatarea ziarului The Guardian este: În zilele lui Bin Salman și Donald Trump, jurnaliștii au nevoie de sprijinul cititorilor. 

Bin Salman are doar 33 de ani. El ar putea să se schimbe. Dar Trump? Trump nu se va schimba.  Istoria ne învață că unul dintre agresorii cei mai periculoși la adresa sănătății democrației este supunerea treptată și tăcerea jurnaliștilor. Iar acestea se întâmplă tot mai mult acum. Jurnaliștii vor rezista, dar vor avea nevoie de sprijinul dumneavoastră, de cititori. Vorbind despre jurnalism, în ciuda numeroaselor sale imperfecțiuni, vorbim despre fiecare dintre noi și despre oricine care crede în libertate și lege, scrie editorialistul de la The Guardian.

 

Guvernul italian nu va renunța la poziția sa privind planul bugetar, chiar dacă își dă seama că acesta încalcă normele UE – iată ce  scrie Politico.

Publicația citează o  scrisoare trimisă luni Comisarilor Pierre Moscovici și Valdis Dombrovskis. Ministrul Finanțelor Giovanni Tria scrie în scrisoare că "Italia știe că a ales o cale neconformă cu normele UE. A fost o decizie dificilă, dar necesară pentru a readuce PIB-ul țării înapoi la nivelurile anterioare crizei și luând în considerare dificultățile economice actuale pentru italieni".

CNBC se întreabă ce se va întâmpla dacă Bruxelles va respinge planurile de cheltuieli ale Italiei.

Economistul branșei europene a Barclays, crede că "riscul de escaladare este în creștere". Tensiunile cu UE vor rămâne.   

Și în cazul în care situația se deteriorează, este aproape inevitabilă un fel de contagiune și în alte zone periferice sau chiar în nucleul dur. În mod evident, autoritățile europene dispun acum de instrumente mai bune pentru a răspunde unei astfel de situații, dar construcția generală rămâne fragilă, notează CNBC.

Iar în Franța, ziarul economic Les Echos observă că Matteo Salvini, la fel ca Luigi di Maio, nu sunt în prezent dispuși la vreun compromis deoarece au sprijinul opiniei publice: 59% dintre italieni sunt în favoarea bugetului lor. Persuasiunea UE nu a avut succes în acest stadiu. Și doar presiunea piețelor ar putea avea vreo influență.

 

Încheiem cu un articol tot pe tema bugetului italian – mai precis despre riscurile pe care le-ar presupune o umilire a italienilor de către partenerii europeni.

Uniunea Europeană trebuie să reacționeze ferm, dar și tacticos, scrie într-un comentariu publicația Deutsche Welle. Cuvintele dure le-ar ridica mingea la plasă populiștilor pentru a învinovăți apoi UE.

Umilința pe care au trăit-o mulți italieni în timpul crizei financiare din 2011, când fostul premier Berlusconi a trebuit să demisioneze, este încă adâncă. Politica de buget a lui Berlusconi, lipsită de răspundere, a pus în pericol zona euro. Dobânzile pentru obligațiunile italiene de stat erau atunci de șapte procente. În prezent, ele sunt de aproximativ patru procente. Există, așadar, încă loc de negocieri.

Di Maio, liderul ”5 Stele”, a amenințat deja cu alte ocazii că Italia nu va mai plăti la bugetul UE, dacă nu i să respectă dorințele. Acest lucru ar însemna sfârșitul apartenenței Italiei la UE și sfârșitul Uniunii Europene, așa cum o știam până acum.

Statele din zona euro nu iau în considerare o salvare financiară a Italiei după modelul Greciei. În primul rând, Italia este prea mare pentru o soluție similară, în al doilea rând, țara poartă vina pentru un posibil faliment, iar în al treilea rând, dorința statelor de a-i ajuta pe radicalii de dreapta este aproape inexistentă. Dacă disputele legate de buget nu vor fi eliminate rapid, Uniunea Europeană va intra într-o criză, față de care Brexit-ul ar putea părea mic copil.

 
Revista presei internaționale din 23 octombrie 2018